Fotbal demonstrativ

Manchester United - Hull City 4-3 (Ronaldo '3 '44, Carrick '29, Vidic '57 - Cousin '23, Mendy '69, Geovanni(p) '82) , Barclays Premier League Matchday 11, 2008-11-01, Old Trafford, Manchester

Nu e prea cinstit ce face Ferguson. Adica, sa poti sa aliniezi o formula cu Rooney, Tevez si Berbatov deja e necinstit, dar s-o mai si faci din cand in cand, e cruzime.

E drept, cand ii adaugi si pe Giggs, Ronaldo, Nani si Anderson, iti dai seama ca ai facut vreo 7 din cei 11 jucatori la care ai dreptul, ca sunt doua porti pe teren, din care pe una trebuie s-o aperi si ca, pe langa cei 4 fundasi si-un portar de care e nevoie sa faci asta, ar fi bun si-un mijlocas care sa lege echipa, macar cat sa stie aia din spate ca aia cu tricouri la fel din jumatea ailalta sunt cu ei.
Asa se face ca pe Carlito l-a cam sarit randul in ultima vreme, iar Giggs a fost de serviciu pe tusa etapa asta, pentru a-i face loc abia refacutului Carrick, pe umerii caruia a cazut sarcina de a sta cuminte la mijloc in timp ce copiii se joaca cu mingea frumos.

Si intr-adevar, copiii s-au intrecut cu giumbuslucurile, numai ca a fost nevoie de interventia lui nenea Berbatov pentru un gol. Pasa sutata care cred c-o sa devina marca inregistrata in scurt timp l-a gasit bine pe Ronaldo in marginea careului, iar portughezul mai premiat ca vinul de Murfatlar a sutat din intoarcere si a deschis scorul, ajutat de bara din dreapta, careia doar tricoul rosu i-a lipsit ca sa fie inclusa in echipa de start a lui United.

Phil Brown e un om inteligent, asa ca a pregatit foarte bine meciul asta. Stiind ca impotriva unei ofensive ca a lui United, a te apara in 11 inseamna a-ti taia singur craca, si fiind constient ca principalul pacat al trupei lui Ferguson e ca nu capitalizeaza pe tabela numeroasele actiuni de poarta, managerul lui Hull a lasat acasa mentalitatea de echipa mica si a asezat in teren o echipa echilibrata, tigrii ingaduind diavolilor sa vina peste ei exact atat cat n-au putut sa se abtina, dar nerenuntand nici un moment la ideile ofensive.

Tactica ar fi putut functiona, si tigrii au sperat la asta, mai ales dupa ce au egalat la 1 in minutul 23. Daniel Cousin a ajuns primul la o minge trimisa in careu dintr-o lovitura libera si a lovit cu capul intr-o zona a portii in care van der Sar nu prea are obiceiul sa ajunga. 1-1, si cele 3 goluri de la Chelsea in etapa anterioara pareau foarte demult.

Numai ca vreo 5 minute mai tarziu, inainte sa treaca 10 minute in care Hull ar fi fost egalii lui United pe Old Trafford, Michael Carrick n-a mai putut sa se abtina. A luat mingea, a urcat vreo 20 de metri, a trecut de 2 fundasi si a sutat inselator, fix in bara din dreapta, despre care a fost vorba si mai sus. Bara a marcat a doua oara, dar - modesta - a refuzat si de data asta sa-si aroge vreun merit.

Nu acelasi lucru l-a facut Ronaldo, care s-a bucurat ca si cum el ar fi dat golul din minutul 44, desi ultimul care a atins mingea a fost Myhill. Dar a iesit bine, portarul lui Hull preferand sa creada ca mingea a intrat in poarta mai degraba din cauza puternicei lovituri de cap din 6 metri a portughezului care fugea ca urmarit de Veyron decat din cauza respingerii lui nefericite.

Cu 3-1 la pauza, nu-mi dau seama daca Phil Brown mai spera sau nu la ceva, dar rezultatul final spune c-ar fi putut fi indreptatit s-o faca.

Golul lui Vidic din minutul 57 inseamna insa garantia celor 3 puncte care au ramas pe Old Trafford. Sarbul a luat fata lui Zayatte la un corner si a impins mingea in poarta cu piciorul, ducand scorul la 4-1 si gandind apoi ca ar putea sa incaseze chiar si doua goluri, si tot ar termina in echipa castigatoare.

Si chiar asa s-a intamplat, tigrii muscand o data prin Mendy, care l-a surprins iesit pe van der Sar si a lobat peste el, insuficient de puternic incat mingea sa intre in plasa, dar suficient cat sa depaseasca linia portii, cu toata opozitia lui Vidic, care a respins inainte ca mingea sa cada, si inca o data prin Geovanni, dintr-un penalty pe care Rio l-a facut cadou oaspetilor, impingandu-l in careu pe acelasi Mendy, din motive numai de el stiute.

S-a terminat 4-3 dar, intre noi fie vorba, tigrii n-au aratat ca si cum ar fi putut obtine mai mult decat faima si iluzii din acest meci, iar ultimele doua goluri ale lor au venit pe fondul a doua schimbari care au impins inainte o echipa oricum super-ofensiva a lui United.
La adapostul diferentei de 3 goluri, Ferguson l-a inlocuit pe mijlocasul Nani cu atacantul Tevez (64) si pe inchizatorul Carrick cu aripa Giggs(72). Pana la urma, matematica lui Sir s-a dovedit mai buna decat a lui Brown si, chiar daca schimbarile lui au rupt echipa in doua, lasand-o cam fara linie de mijloc, calitatea fotbalului practicat in ultimele 20 de minute a compensat cu varf si indesat eventualele emotii pe care suporterii lui United le-ar fi putut avea.

Am vazut in meciul asta un Rio Ferdinand care urca in atac si da pase cu calcaiul, un gol de la fundasul central si unul de la inchizator, in timp ce atacantii au parut mai preocupati de circ decat de poarta bravului Myhill. Asta nu inseamna ca portarul tigrilor s-a plictisit, pentru ca, pe langa cele 4 goluri, galezul s-a mai facut remarcat la alte cateva interventii, deloc usoare. Si probabil ca si-ar fi crescut inca si mai mult pretul daca Zayatte, fundasul central-stanga al lui Hull n-ar fi facut un meci extraordinar.

Desi au pierdut, fara drept de apel si la o diferenta mai mare decat o arata scorul, Hull au realizat si in meciul asta o performanta care le depaseste renumele. 3 goluri pe Old Trafford este, cu toata conjunctura, o realizare care arata bine pe orice carte de vizita. Mai mult inca, tigrii au demonstrat ca, pe langa faptul ca sunt bine condusi de pe tusa, beneficiaza si de un management de inalta calitate. Cu investitii nu foarte mari s-au cumparat niste jucatori deloc de prim rang (Geovanni, King, Zayatte, Mendy), dar cu care s-a putut inchega o echipa suficient de puternica incat sa reziste in Premier League si suficient de entuziasta incat obiectivele sa fie depasite de rezultate. Iar declaratiile lui Phil Brown, conform carora echipa lui deja si-a depasit nu numai obiectivele, dar si visele, indeparteaza orice fel de presiune de pe fotbalisti si bifeaza si ultimul punct de pe lista cu criteriile performantei. Iar faptul ca multe echipe cu pretentii mai mare decat ale lui Hull visau sa aiba 20 de puncte dupa 10 etape nu e numai un truism de complezenta. Cu toata concurenta din PL, eu pariez pe tigrii pentru un loc de cupa europeana.

In dreptul lui United, pe langa cele 3 puncte, ramane marele defect al numarului prea mic de goluri in raport cu ocaziile avute, defect e drept, compensat cu varf si indesat de spectacolul creat de jumatatea de sus a echipei.
Berbatov e un fotbalist complet. Are stopuri impecabile, are un control al mingii nemaivazut, are clarviziune si sange rece, are pase extraordinare si are chiar si doza de atitudine care transforma fotbalistii valorosi in genii.
Ronaldo isi regaseste cu pasi repezi pofta de gol care i-a sucit mintile lui Calderon in sezonul trecut, iar Rooney trage la poarta din ce in ce mai mult si din ce in ce mai bine. Tevez si Giggs ar fi titulari indiscutabili la orice alta echipa, dar la United par multumiti cu aparitii doar de planul doi, in timp ce abundenta de solutii ofensive il obliga pe Ferguson sa transforme un fotbalist cu viteza si tehnica lui Anderson in mijlocas retras. De la un punct incolo, jocul diavolilor are tot atata legatura cu fotbalul cata au showurile celor de la Harlem Globetrotters cu baschetul.