Imediat dupa Euro '08, cand s-a consacrat sistemul de joc 4-1-5-1, cu doi centri-inaintasi si un varf impins, am citit pe undeva ca Martin O'Neill prezentase deja, cu un an inainte, un sistem de joc 4-6-0, in care el vedea viitorul fotbalului.
Probabil ca la respectiva lectura Wenger a lipsit, pentru ca in dupa-amiaza asta O'Neill si-a facut din nou expunerea, special pentru cel mai supraevaluat antrenor al momentului, de data asta folosindu-se de doua echipe adevarate, si de un meci cu miza de cel putin 3 puncte, daca nu cumva s-o fi jucat si vreo pozitie in clasament.
Din motive numai de el stiute, scotianul cu doua perechi de ochi a renuntat la obisnuita formula cu doi atacanti in linie, si l-a lasat pe Agbonlahor singur in fata unei linii de mijloc dispuse suficient de elaborat incat sa innabuse mai toate tentativele ofensive ale gazdelor. Singuratate resimtita numai pe contra-atacuri, pentru ca pe fazele de atac pozitional, Villa a stiut sa aglomereze zona centrala, si Sidwell si Barry avand cateva ocazii bunicele sa inscrie.
Paradoxal, nici unul din cele doua goluri ale lui Villa nu a venit dupa aceste atacuri elaborate, ci ca rezultat al unor incursiuni solitare ale lui Agbonlahor, care a functionat astazi numai cu motorul turat. Impresionanta viteza nigeriano-scotianului care nu numai ca a creat un gol, l-a inscris pe al doilea si a facut foarte bine atat faza de atac cat si coborarile in defensiva, dar in multe ocazii pe parcursul meciului a demonstrat ca exista si viteze peste a lui Theo Walcott, de exemplu.
La minusuri, in dreptul lui Villa l-as trece pe Gareth Barry care, desi a fost util in angrenajul echipei, nu s-a chinuit prea mult sa ascunda ca nu prea mai are chef sa joace la Birmingham. Abia acum se vede ca O'Neill avea dreptate in vara, cand era injurat de mai toate lumea ca il chinuie pe Barry pentru ca nu-l baga in prima echipa. Partea rea e ca la iarna fostul capitan poate sa plece la orice echipa e dispusa sa-i plateasca restul contractului, in valoare de vreo 3 milioane de lire. Adica de vreo 5 ori mai putin decat cele 15 milioane pe care Liverpool le-ar fi platit acum 6 luni. Poate la acest nivel, de motivare extra-fotbalistica a jucatorilor, ar mai putea O'Neill sa mai invete cate ceva.
Ei, dar oricum, daca oaspetii au avut in Barry o semi-mana moarta, Arsene a beneficiat de ajutorul mai multor elevi ai sai in meciul asta.
Pe mine Fabregas nu ma incanta ca fotbalist in nici un fel. Imi e totusi greu a nu recunosc ca pustiul e valoros. Dar astazi a facut eforturi supraomenesti sa greseasca, fara exceptie, toate mingile care au trecut pe la el. Pentru Arsenal, toate fazele in care mingea a ajuns la Fabregas au fost faze pierdute. Si-au fost multe.
Apoi, Bendtnder (sau cum s-o scrie). Pustiul asta chiar nu mi-a placut niciodata. In sensul ca e pe langa. N-are consistenta, n-are prezenta in joc, n-are pic de incisivitate. Are, in schimb, o voce puternica, pe care de multe ori o foloseste pentru a vocifera la deciziile arbitrilor. Asta e tot defect. Calitati nu prea i-am gasit. In schimb, am observat astazi ca alearga ca o femeie. Iar la capitolele tehnica, viteza, viziune a jocului in dreptul lui se pune n/a.
N-as vrea sa-l uit tocmai pe Clichy, cel care a vrut sa-l impiedice pe Agbonlahor cu orice pret sa deschida scorul. Si l-a impiedicat, cu pretul unui autogol.
Diaby a avut mai multe faulturi decat pase, si de fapt intreaga echipa a jucat slab. Singur Walcott a mai incercat cate ceva dar, desi ca posesie si poate si teritorial Arsenal a domniat jocul, prima lor ocazie cu adevarat periculoasa a venit dupa ce au intrat Vella si Adebayor. Adebayor, cel care pe vremea cand la Arsenal jucau si fotbalisti adevarati era aspirant la statutul de rezerva, este acum cel mai periculos tunar.
Si nu ca nu m-as bucura de necazul lor, dar macar asa, de dragul competitiei, ar fi mai pasionant sa mai castige si Arsenal cate un trofeu, macar o data la cativa ani. Participarile in finale sau semifinale nu se includ aici.
E bine sa se dea credit antrenorului, dar oare cate sezoane ar trebui sa treaca pana expira respectivul credit?
Fapt divers: la un moment dat regizorul transmisiei ne-a aratat o parte din banca de rezerve a lui Arsenal: Toure, Adebayor, Alexandre Song. In timpul brustei intunecari a cadrului m-am gandit ca am vazut, in documentarele cu gorile de pe Discovery, imagini destul de asemanatoare. Cu mentiunea ca gorilele pareau mai umane.
Si-o sa inchei rotund, intorcandu-ma pentru inca o runda de aplauze la invingatorii acestui meci: O'Neill, peste toate fluctuatiile echipei lui si peste toata diversitatea de pareri referitoare la abilitatile lui profesionale, este dupa parerea mea cel mai capabil sa sparga Big 4. Mi-ar placea sa vad Villa in CL.
Steve Sidwell a jucat si el foarte bine azi, si pare ca se simte mult mai bine aici decat la Chelsea, unde nu prea a avut parte de sansele pe care le-ar fi meritat.
Laursen si Petrov au jucat si ei foarte bine, si primesc mentiune.
Iar daca am inceput postul cu O'Neill, ar fi frumos sa-l termin cu celalalt erou al zilei, fotbalistul care imi place cam in aceeasi maniera in care imi placea Joe Cole pe cand juca la West Ham: Gabriel Agbonlahor.
5 comentarii:
Super articolul,mai ales partea in care il evidentiezi pe Agbonlahor.
mi-o zis mie un stelist ca are mare boala pe wenger de cand v-o batut odata cu ceva bastia sau nantes sau nu mai stiu
asa-i?
Wenger n-a antrenat nici bastia, nici nantes, si din cate stiu eu nu s-a confruntat cu Steaua decat anul trecut, cu Arsenal in CL.
Eu unul am boala pe el ca antreneaza Arsenal, in primul rand, si ca de cativa ani e intr-o mare criza de idei tactice. Si ca nu stie sa piarda sau sa fie fair-play.
Cristy, multumesc.
iaca, am gasit, stia stelistul mieu ce zice:
20.10.1993: AS MONACO - STEAUA 4 - 1 (0 - 1)
Marcatori: Ikpeba(50, 75), Klinsmann(52, 65)/ I Dumitrescu(22 - 11m)
Steaua: Stingaciu - Csik(27 Tufan), Prodan, Dobos, Pirvu - Filipescu, I Stan, Panduru, I Dumitrescu - Ad Ilie(69 V Ion), Vladoiu
03.11.1993: STEAUA - AS MONACO 1 - 0 (0 - 0)
Marcatori: I Dumitrescu(85)
Steaua: Stingaciu - Panait, Dobos, B Bucur(77 Ad ilie), Pirvu - I Stan, (65 Filipescu), Gilca, Panduru, I Dumitrescu - Lacatus, Vladoiu
Dap, ai dreptate. Da' eu unul nu mi-as fi adus aminte.
Multumiri pentru lectia de istorie. :) Asta e INCA un motiv sa nu-mi placa Wenger. :)
IAODI, am uitat sa mentionez in articolul meu doua momente importante, aproape definitorii, pentru desfasurarea meciului.
Primul, e penaltyul ratat de Young, in prima parte a meciului, moment psihologic, care in mod normal ar fi trebuit sa-i darame pe elevii lui O'Neill. Orice echipa care vine pe Emirates pleaca cu sansa a doua, iar un penalty in debutul meciului poate fi ocazia ideala sa obtii punct(e) in fata lui Arsenal. Ratarea lui ar trebui sa aiba efectul invers, echipa sa pice psihic si sa simta ca soarta meciului, banuita inainte de primul fluier, e confirmata si pecetluita. N-a fost cazul lui Villa, o dovada in plus ca trupa din Birmingham e puternica si in plan psihic, conditie esentiala pentru performantele la care aspira. Cu atat mai mult greseste Barry ca pleaca.
Al doilea moment e pasa extraordinara, cu pieptul, a lui Vella spre Adebayor, in careul advers, prin minutul 76 daca nu ma insel, practic prima ocazie serioasa a lui Arsenal. Asta sa fie fisura din rationamentul lui Wenger? Toti tinereii, atata vreme cat nu prind prima echipa (Vella, Wilshere), incearca sa demonstreze si joaca fenomenal in momentul in care se apeleaza la ei. Cand insa isi castiga un loc de titular (Bendtner, Walcott, Diaby chiar Fabregas), usor-usor se plafoneaza, devin inconstanti, si nu mai pot fi oameni pe care sa te poti baza. O exceptie e poate Adebayor, care pare ca vrea tot timpul sa performeze bine si se daruieste total. Dar el pur si simplu n-are talent.
Trimiteți un comentariu