Plasat in Anglia anului 1983, intr-o perioada de relativa criza sociala generata de un cumul de fapte cum ar fi razboiul din Malvine, imigratiile masive sau raspandirea unor idei extremist-anarhiste in randurile tineretului, materializate in aparitia gastilor de skin-heads, filmul asta se vrea bazat pe fapte reale, dar lasa o puetrnica impresie de American History X, tradus pentru audienta britanica.Un low-budget cu tenta autobiografica (se pare ca actiunea filmului reproduce experienta copilariei lui Shane Meadows - regizor si scenarist), probabil ca filmul si-a atins pana la urma scopul si, conform imdb, chiar a reusit sa-si scoata banii, aproape in extremis.
Dar ca experienta cinematografica, eu unul l-as vrea uitat cat mai repede. E plat, povestea e banala, personajele - cam multe si cam inghesuite, ramanand fara suficient timp de pelicula - n-au adancime, intriga sta in picioare doar daca acceptam niste conventii, eroii relationeaza prea putin, iar orice remificatie a intrigii arata a balast.
Povestea - probabil traita de scenarist - ne vorbeste despre un pusti de 11 ani al carui tata tocmai a murit in Malvine si care, mai mult sau mai putin intamplator, se gaseste atras de o gasca de pierde-vara. Aparitia furtunoasa in poveste a unui ex-puscarias, fost sef de gasca, il afunda pe pusti intr-un mediile de joasa speta. Pana la urma, in momentul-cheie, momentul in care trebuie sa ia o decizie, pustiul alege drumul bun, lasandu-ne sa strambam din nas la o vaga impresie de happy-end.
La momente memorabile, saracia e destul de mare, poate doar episodul Smell sa stea cat de cat in picioare, dar el e complet pe langa intriga. Restul sunt ori stereotipuri, pe toate le-am mai vazut si in filme mai bune.
Dintre actori, nimeni nu vrea sa se faca remarcat. Daca de la pusti nu poti sa ai pretentii (desi in istorie au mai existat ba o Shirley Temple, ba un Mickey Rooney, sau mai recentii Dakota Fanning sau Harvey Joel Osment, care te fac sa judeci cu un ochi ceva mai critic prestatiile copiilor), nici actorii cu scoala nu fac vreo prea mare branza. Singur tipul care-l joaca pe Woody mi-a fost simpatic, dar si el pentru accent si infatisare, ca prezenta fiind destul e plat.
As mai vorbi despre cinematografie si cromatica, poate singurul aspect intru totul profesionist al filmului, dar cred ca e prea putin pentru a-l salva. Si e si patat de fixatiile art department-ului, pentru ca decorurile sunt putine, recurente fara ca asta sa insemne ceva, si murdare, urate.
Am stat destul de mult si m-am gandit: oare asta e film biografic? este despre devenire si initiere? E propaganda? E anti-propaganda? Pana la urma, la fel ca alte exempla mai celebre ca el, e posibil sa nu fie nici una din cele 3. E doar un film. Unul neremarcabil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu