vineri, 16 martie 2012

British Museum

Ashurnasirpal II
Mi-a zis Olivia ca a ramas cu regretul ca n-a apucat sa vada din British Museum o sectiune care avea doi lei la intrare. N-am reusit inca sa depistez despre ce sectiune era vorba, dar pentru cine petrece un sejur in Londra uimitor mi s-ar parea sa reuseasca sa vada tot ce e de vazut la British Museum.

Prima data cand am ajuns era aproape de ora inchiderii, era vreo 4.30-5 iar muzeul inchide la 6, cu exceptia zilei de vineri, in care toate muzeele au program prelungit. In acea ora si-un pic mi-am dat seama ca nu-mi ramane timp de mare lucru, asa ca doar am cascat ochii prin foyer. Activitatea care a mancat ora mea de nu s-a vazut, cand am ajuns la stela funerara a lui Ashurnasirpal II deja intrasem in criza de timp. E drept, am pierdut o gramda de vreme in fata celor doi stalpi totemici inuiti, fascinat de noutatea si de exoticul lor, dar si de efortul sculptorilor si de simbolistica stalpilor, explicata pe indelete de etichetele insotitoare.

Am estimat atunci ca pentru a parcurge tot British Museum e nevoie de aproximativ 3 zile. Astazi, in sala iluminista, am descurajat total in fata imenselor rafturi cu carti si mi-am dat seama ca o viata de om n-ar fi suficienta pentru a studia un perete din cei vreo 12 ai salii. Dar pana la urma asta nu e neaparat relevant. Daca e usor sa descurajezi in fata Istoriei Imperiului Roman a lui Gibbons, care are vreo 4 volume care se bat in greutate cu cititorii lor mai anemici, e destul de probabil ca multe din cartile bibliotecii British Museum sa contina tot felul de liste si registre cu cine stie ce oameni, proprietati, boli, retete sau mai stiu eu ce de pe cine stie unde. Cercetatorul insa va avea nevoie de acces la asemenea resurse, si el va fi probabil incurajat de faptul ca ii stau la dispozitie. Evident, e o provocare si sa stii ce anume sa alegi, si de aici devin valoroase si acele carti care nu fac altceva decat sa-ti spuna ce sa citesti. O fi viata prea scurta sa citesti carti proaste, dar mare parte din ea se si pierde incercand sa le alegi pe-alea bune.

Asadar, marele minus atunci cand esti pus fata in fata cu o mare biblioteca este sentimentul de zadarnicie, de neputinta, de micime umana si de constiinta a propriei finitudini mai clara decat intr-o constructie monumentala cu tematica religioasa. Iar British Museum inca nu e nimic, cartile sunt expuse mai mult pentru spectacol decat ca sa fie folosite, dar cum te poti raporta la tonul optimist al celor de la British Library care declara pe siteul lor ca au cel putin cate un exemplar din fiecare carte editata in Marea Britanie?

Ca sa te simti cat de cat bine cu tine insusti si sa capeti o raportare adecvata la o asemenea acumulare culturala imensa, banuiesc ca trebuie adoptata o atitutdine riguros stiintifica, indreptandu-te strict spre ceea ce te intereseaza si ignorand ca o masina fara gusturi, sentimente sau curiozitati orice altceva. Ce e insa de facut in momentul in care nu reusesti sa te hotarasti? Ce ne facem daca in egala masura ne pasioneaza robotica si imperiul roman? Sau psihologia si fizica cuantica? Sunt zvonuri ca ar fi posibil asa ceva, dar chiar si ca cercetator, adica din postura omului care isi castiga traiul studiind scrierile altora, tot imi pare imposibil sa nu-ti scape mai multa cunoastere decat poti asimila. Iar treaba asta mi se pare descurajanta.

Aspectul pozitiv insa este ca, odata ce ti-ai asumat o anumita alegere, locul asta iti ofera probabil cea mai buna platforma de a te dezvolta pe linia pe care ai ales-o. Foarte putine sunt lucrarile inaccesibile in engleza (iar cele cateva sunt de obicei traduse intr-o alta limba de larga circulatie – franceza, germana), cercetarea e incurajata si stimulata inclusiv financiar, iar pentru orice ai avea de spus Londra e probabil una dintre cele mai bune portavoci posibile. Ii spuneam aseara lui Andrei ca este capitala universului, si dincolo de metafora din enunt sunt destul de convins ca asa e.

Cat despre British Museum... am gresit cand am zis ca ajung 3 zile. Doua saptamani suna mult mai apropiat de realitate. 01:06

Niciun comentariu: