luni, 2 martie 2009

Nazism cu fata umana

The Reader (USA, 2008), Regia: Stephen Daldry

Kate Winslet si Ralph Fiennes se intalnesc in filmul asta sa dea viata unei povesti de dragoste atipice, pasionale, fara speranta, dar si destul de rupta de realitate.

The Reader e o poveste spusa recursiv pe parcursul a 40 de ani, cu originile in Germania de Vest in 1955 si cu deznodamantul in Germania reunita a anului 1995, motor al dezvoltarii economice a Europei eliberate si de teroarea comunista, si de trauma marelui razboi.

Oricum, cadrul social si istoric e mai degraba intuit, si abia isi face loc in debutul filmului pe langa intensa pasiune iscata accidental intre un tanar Michael Berg (David Kross in varianta 1955, Ralph Fiennes in varianta 1995) - exponent al primei generatii fara memoria razboiului - si o misterioasa femeie, Hanna Schimtz (interpretata decent de Kate Winslet, dar nu atat de magistral pe cat s-a spus).

Acum... cand zic decent, nu ma refer in nici un caz la tinuta afisata, pentru ca o buna parte din film Kate Winslet nu foloseste alt costum decat cel al Evei. Treaba usoara pentru costumieri, dar nu trebuie sa ne entuziasmam prea tare. Pe langa miscarile de camera abile care mai mult sugereaza goliciunea decat o arata, pe Kate Winslet - cu 10 ani si doua nasteri mai batrana decat in Titanic - nici macar n-o mai avanatjeaza astfel de ipostaze.

Dupa ce termina cu povestea relatiei juvenile, filmul evolueaza spre o serie de dileme morale, dintre care cea a "vinei germane" ar fi putut fi cea mai interesanta, suficient de puternica incat sa se construiasca o intreaga intriga pe ea, daca cineva si-ar fi propus chestia asta. Dar, cu o Kate Winslet din ce in ce mai imbracata, filmul se apuca sa-i chinuie pe eroi in cel mai sadic mod cu putinta: Hanna e bantuita de un trecut care ii ca distruge si restul de viata normala la care ar fi putut spera, in timp ce tanarul student Michael Berg tocmai construieste un trecut vinovat pentru adultul ce urmeaza sa devina.

Ultima parte le da amandurora o sansa si le ofera mantuirea printr-o intorsatura a faptelor induiosatoare, dar care nu puncteaza prea mult la originalitate. "Ofera" poate e totusi mult spus. As zice ca mai degraba le arata posibilitatea mantuirii de dupa gard, pentru ca nici unul din cei doi eroi nu vor ajunge cu bine la genericul de final.

Marele pacat al filmului e ca are prea mult balast, prea multe secvente care ar fi putut la fel de bine sa fie scoase la montaj, neavand nici o contributie la construirea povestii. In extrema opusa, cele doua personaje principale au prea mult timp de pelicula, filmul descurajand orice tentativa de sustinere din partea personajelor secundare, desi macar cateva din acestea ar fi putut poate sa faca treaba mai buna.
Tentativele din final, de a o face pe Kate Winslet sa arate de 70 de ani, sunt pe cat de laudabile, pe atat de inutile. Chiar daca se descurca bine, nici postura femeii batrane nu e cea mai flatanta pentru Kate.

Pana la urma, un film induiosator pana la lacrimogen. Merge pentru o seara romantica, merge pentru o iesire la cinema, dar pentru un Oscar parca ar fi fost nevoie de mai mult.

Niciun comentariu: