Yes, you could have!

Manchester United - Liverpool 1-4 (Ronaldo(pen.) '23 - Torres '28, Gerrard(pen.) '44, Aurelio '77, Dossena '90), Barclay's Premier League 2008-2009, Matchday 29, 2009-03-14, Old Trafford, Manchester

Un rezultat in pe cat de surprinzator, pe atat de umilitor, insa fara prea multe consecinte pe termen lung.

Judecand dupa scoruri, Liverpool se descurcase de doua ori mai bine decat United in Champions League. Judecand dupa valoarea opozitiei si dupa aspectul celor doua jocuri, Liverpool arata chiar mai bine. Iar laudele si le-au primit cu prisosinta, si pe buna dreptate. Iar derbyul cu United a capatat o mai mare importanta prin prisma acestei forme bune a lui Liverpool, pentru ca soarta campionatului a cam trecut de punctul in care sa depinda de acest meci.

Cu toate astea, declaratiile care veneau dinspre Anfield sugerau ca o victorie pe Old Trafford le-ar putea reaprinde sperantele ca in cele 9 etape ramase United ar mai putea pierde inca 3 meciuri, ceea ce nu s-a intamplat in primele 27 de etape. Iar Liverpool, evident, ar castiga tot.

Era de asteptat, asadar, ca oaspetii sa abordeze meciul mult mai motivati. Si au si facut-o, numai ca asta nu i-a ajutat prea tare. In minutul 23 Park evadeaza din mijlocul defensivei lui Liverpool, iar Reina i se culca la picioare, trantindu-l. Penalty evident pentru arbitru. Personal m-as mai fi gandit o data.

Ronaldo transforma fara emotii si, probabil o premiera, fara sa se mai opreasca inainte sa suteze. Pe Old Trafford soarele stralucea. Putin cam tare, totusi, pentru ca lui Vidic nu i-a placut deloc sa ramana cu ochii in soare 5 minute mai tarziu, cand Torres i-a furat o minge din picior si a egalat.

Nu cred ca e atat greseala lui Vidic cat meritul lui Torres. Pur si simplu, sarbul nu si-a imaginat ca e posibil ca cineva sa ii poata fura acea minge, pe care apucase deja sa o controleze. Dar insistenta spaniolului a fost cu totul iesita din comun. Si iesit din comun a fost si felul in care a reusit sa se rasuceasca pe langa fundasul lui United. Apoi, cu mingea la picior si doar van der Sar intre el si gol, egalarea a parut cea mai la indemana optiune.

Cam in aceeasi fel cu Soljkaer, Fernando Torres are un aspect inselator. Parul blond si aspectul de copil il fac sa para un atacant fragil. Dar spaniolul a dovedit de multe ori ca e un fotbalist solid, robust si cel putin la fel de puternic ca cei mai masivi fundasi din Premier League. Pe langa asta, El Nino mai are viteza, reactie, dribling, inteligenta in joc, viziunie si un simt al portii extraordinar. Probabil toti fundasii carora le-a provocat cosmaruri s-ar pune de acord ca este, in acest moment, cel mai bun atacant al planetei.

Cu acest gol, meciul a fost practic resetat, numai ca de data asta oamenii lui Rafa au stiut sa se organizeze mult mai bine. Batranul Carragher, in dreapta apararii, a facut un meci mare, fiind - dupa mine - cel mai bun jucator al lui Liverpool, dupa Gerrard. Flancurile lui United au fost blocate surprinzator de bine, lasand greul ofensivei pe umerii lui Anderson, in centru. Iar la cealalta poarta, Gerrard a avut nevoie doar de o scapare pe contraatac care sa produca ceva. Scapat singur cu portarul, nu i-a lasat lui Evra alta optiune decat sa-l faulteze in careu, cu 2 minute inainte de pauza.

Transformare cu emotii pentru capitanul lui Liverpool, dar un 2-1 pentru cormorani venit probabil in cel mai propice moment al meciului.

Repriza a doua a inceput cam cum se terminase prima, tot cu dominarea lui United, care a avut si destule ocazii, dar nici un gol. Carlito a muncit mult, si de multe ori a trecut aproape de a culege rezultate, iar cu tripla schimbare din minutul '70 - Scholes, Giggs si Berbatov pentru Carrick, Anderson si Park - Ferguson a ordonat "toate tunurile pe Reina!".

In momentul asta United avea pe teren o echipa care ridiculiza tot ceea ce inseamna "asezare ofensiva" in fotbal. Giggs, Scholes, Ronaldo, Rooney, Berbatov, Tevez, astia sunt 6 oameni si toti au jucat, mare parte din cariera lor, atacanti. Adica atac-aparare si o echipa rupta in doua, metoda pe care Ferguson a mai folosit-o in sezonul asta, si tot cu consecinte negative.

Cu jumatate de echipa la linia de 16 a lui Reina si fara mijloc, si Liverpool a gasit mai usor trasee, chiar fara sa-si propuna. Iar Vidic, mult mai determinat sa nu greseasca de doua ori la fel in acelasi meci, l-a trantit pe Gerrard undeva la 20 de metri de van der Sar cu un procedeu situat undeva intre rugby si lupte. Eliminare justificata, si United ramanea in 10, cu ceva mai mult de 10 minute de joc.

Nejustificata insa a fost neatentia lui van der Sar si plasamentul lui jalnic la lovitura libera care a urmat, executata rapid si surprinzator de Fabio Aurelio. Lovitura a fost plasata decent, dar ar fi fost un bun moment pentru van der Sar sa se remarce. N-a facut-o, iar scorul s-a facut 3-1 pentru Liverpool.

Pe langa faptul ca de-aici incolo meciul se putea trece la infrangeri fara prea mare frica de greseala, golul lui Aurelio i-a descurajat pe Rooney & Co., care au continuat sa atace, dar cu mult mai putina convingere decat ar fi facut-o la 2-1 cu vreo 30 de minute de joc. Iar golul lui Dossena, venit tot pe o mare greseala de plasament a lui van der Sar, n-a mai contat decat la definitivarea unui scor care, luat ca atare, e destul de umilitor pentru United. Benitez ar trebui sa si-l puna inrameze, pentru ca e posibil ca pana la o noua victorie la o diferenta asa mare pe Old Trafford e posibil sa mai treaca cel putin o generatie. Ultima a fost in 1936.

United n-a jucat rau. E drept, la 1-4 nici nu poti sa spui - cum a facut-o Ferguson - ca au fost mai buni, dar in tot cazul, dupa aspectul jocului nu merita sa piarda la un scor atat de categoric. Desi, cu siguranta, Liverpool a meritat sa castige. Rafa a intuit foarte bine cum trebuie oprita United, omorand toaate actiunile pe flancuri si obligandu-i pe diavoli sa incerce sa patrunda doar pe centru, unde viteza superioara a aripilor - Park si Ronaldo - n-a mai putut fi valorificata. A fost ajutat, e drept, si de un joc foarte bun al fundasilor lui, dintre care voi aduce din nou vorba de Carragher, care a avut si multe prestatii jalnice sezonul asta dar care, sambata, a compensat prin daruire si experienta lipsa de viteza si varsta care se simte din ce in ce mai pregnant in jocul lui.

Iar la diavoli, mie van der Sar, si nu Vidic mi s-a parut mana moarta. Media a urlat mult despre greselile lui Vidic, dar as vrea sa vad cine s-ar descurca mai bine cand ii are in spate o data pe Torres si-o data pe Gerrard.
Si in principal de-asta a castigat Liverpool si acum, si cu Real, in meciul dinainte. Pentru ca i-a avut pe cei doi si valizi, si in forma. Pe parcursul sezonului asta, Liverpool a mers bine atata vreme cat Gerrard si Torres au jucat bine. Cand ori unul, ori amandoi au fost accidentati sau au performat sub valoarea lor, Liverpool a trecut la egaluri cu Stoke sau cu Fulham si a privit neputincioasa cum United sa desprinde in castigatoarea campionatului. Campionat pe care se pare ca Gerrard nu va avea norocul sa-l castige, pentru ca niciodata n-a avut in teren 10 oameni care sa-l ajute sa faca asta. A avut, in cel mai bun caz, vreo 3-4.

Asa ca, pana la urma, victoria asta n-o sa fie pentru Liverpool decat premiu de consolare in mai, cand se trage linie. Ar fi putut anul asta sa castige, in premiera, Premier League. Dar pentru asta le trebuie mai multi Gerrarzi si Torresi si mai putini Arbeloa si Ngogi.