Invazia anglo-saxona (446-488) sau Daca te faci frate cu dracul, puntea se lungeste

A venit momentul sa vorbesc despre o alta mare confuzie pe care noi, romanii, o facem referitor la englezi, si ocazia care a initiat confuzia identitara care stapaneste si astazi Anglia: invazia anglo-saxona.

Iata cum stau lucrurile: prima populatie consemnata de istorie care a locuit in Marea Britanie au fost celtii, cei mai vestici migratori indo-europeni. E neclar daca celtii au supus vreo alta populatie nativa. E probabil ca da (vezi Stonehenge), dar e foarte greu de spus ce aport cultural au acesti nativi despre care se stiu foarte putine. Peste celti au venit romanii, ocupand teritoriul de azi al Angliei si parte din Tara Galilor si impingand triburile celtice libere (pictii si scotii) inspre marginile de nord si de vest ale insulei.

Dupa plecarea romanilor, populatia Britanniei era atat de transformata incat se considerau mai apropiati de Roma decat de Boudica. Multi dintre ei i-au urmat pe romani, emigrand in vestul Frantei, in provincia care astazi inca le poarta numele: Bretagne.

Britonii ramasi se simteau atat de diferiti de celtii liberi incat ii considerau pe acestia principalul dusman. Numai ca, ramasi fara protectia militara romana, orasele britonilor erau o prada usoara pentru "barbarii" din nord. Nevoia i-a obligat pe britoni sa revina la organizarea tribala anterioara ocupatiei romane, dar schimbarea orinduileii e un proces de durata, iar pictii nu pareau prea dispusi sa astepte.

In acest context apare Vortigern, un "rege" semi-legendar despre care nu stim mare lucru, iar ce stim e foarte putin credibil. De ce? Pai de exemplu Historia Brittonum ne spune ca vrajitorul Merlin a descoperit motivul pentru care Vortigern nu putea sa doarma: sub palatul lui din Dinas Emrys se luptau doi dragoni: unul alb si unul rosu. Tolkien, lasa-ne ma! Cele mai credibile informatii despre Vortigern ni le da Geoffrey de Monmouth in Historia Regnum Britanniae, ceea ce e umpic ironic deoarece asta e cartea in care se afirma ca Eneas troianul a fondat Anglia, si e privita ca fictiune de vreo 400 de ani. In fine...

Geoffrey de Monmouth spune ca Vortigern era un adjunct (posibil preot al lui Mithras) al lui Constans, fiul lui Constantin al III-lea, cel care in 407 a retras toate trupele din Britannia. Din postura asta, Vortigern il asasineaza pe Constans cu ajutorul pictilor, pentru ca mai apoi sa lupte impotriva lor.

Sa convenim, pentru usurinta povestirii, ca acest Vortigern este cel care i-a chemat pe anglo-saxoni in Britannia, desi e foarte probabil ca aceasta invazie sa fi fost graduala mai degraba decat identificabila printr-un eveniment ales in scopuri didcatice si oarecum arbitrar, asa cum se considera ca fuga lui Romulus Augustus din Roma in 476 marcheaza caderea Imperiului Roman de Apus si sfarsitul antichitatii.

Cine erau anglo-saxonii? Pai e simplu. Locuitorii din Anglia si Saxonia. Asta e momentul in care intelegem ca Anglia (numele latin al peninsulei Angeln) si Saxonia (probabil undeva in nordul landului Saxonia Inferioara din Germania de azi) sunt de fapt teritorii din ceea ce astazi este landul Schleswig-Holstein, in nordul Germaniei. acesti anglo-saxoni erau si ei, ca toate triburile din zona lor (ta-na-na-naaa), celti. Asadar celtii romanizati au cerut ajutorul celtilor germani impotriva celtilor liberi. Mind=blown; national identity=confused.

Sa revenim mai bine la povestile noastre cu dragoni si printese. Se zice, in aceste povesti ca "regele" Vortigern ar fi cerut ajutorul lui Hengist si Horsa impotriva pictilor. Hengist si Horsa erau doi frati, amandoi "regi" ai "anglo-saxonilor". Sesizam cu usurinta semnele de intrebare, dar va trebui sa traim cu ele pentru ca deocamdata nu avem o poveste mai credibila a ceea ce s-a intamplat. Inspirat de Cronica Anglo-saxona, David Hume ne povesteste ca Hengist si Horsa au obtinut succese militare facile impotriva scotilor si a pictilor, ceea ce i-a inspirat sa creada ca ar putea anexa nestingheriti intreaga Britanie. Lucrurile n-au stat chiar asa, pentru ca Vortimer, un succesor la lui Vortigern, ar fi reusit sa ii invinga pe saxoni in 4 batalii si sa il omoare in lupta pe Horsa. Impins inapoi din Northumbria pana in Thanet, unde se zice ca a avut loc prima debarcare saxona, Hengist va infiinta regatul Kent, cu capitala la Canterbury, unde moare "in jurul anului 488", ne zice Hume, fara sa citeze vreo sursa.

Vortigern ii intampina pe Hengist si Horsa

Fondarea regatului Kent marcheaza inceputul a ceea ce in istoria Angliei se cheama Heptarhia, sau cele 7 regate. Pana la heptarhie insa, as vrea sa mai vorbesc putin despre aceste cateva decenii ale invaziei anglo-saxone, nebuloase din punct de vedere istoric, dar extrem de fertile cultural. Pentru ca incerc sa nu plictisesc, insa, voi face asta in episodul viitor. Pana atunci, iata o fraza a lui Hume care, daca Anglia ar fi avut vreo disputa teritoriala cu Ungaria, ar fi fost intens discutata in scoli si in crasme:

A total extermination of the Britons became the sole expedient for providing a settlement and subsistence to the new planters. Hence there have been found in history few conquests more ruinous than that of the Saxons; and few revolutions more violent than that which they introduced. (Exterminarea totala a britonilor a devenit unicul motiv pentru a asigura asezarile si subzistenta noilor colonisti. Asadar gasim in istorie putine cuceriri mai distrugatoare decat cea a saxonilor si putine revolutii mai violente decat cea pe care au adus-o cu ei.)