Inainte sa imi continui povestea prin punctarea momentelor notabile prin care va trece Britannia pana la retragerea romana o sa fac o mica divagatie legata de cea mai recenta vizita pe care am facut-o la British Museum. Ca sa fiu sigur ca nu ratez vreun fapt de importanta capitala din viata Britanniei romane, am petrecut cateva ore in sectiunea dedicata ei din muzeu. Am gasit, evident, multe lucruri interesante, dar mi se pare ca British Museum se concentreaza mai mult pe viata, cultura si obiceiurile de zi cu zi ale unei anumite perioade istorice mai degraba decat pe indivizii si personajele angrenati in marea masinarie a istoriei, cei care lasa cele mai adanci urme asupra vremurilor lor si, daca sunt suficient de norocosi, si asupra celor viitoare.
Doar doua obiecte mi se pare ca ar fi oportun sa le includ aici: primul este o reproducere artistica a rebelilor Boudicai incendiind templul lui Claudius din Camulodunum (Colchester). Iat-o:
Al doilea se cheama Ribchester Hoard.
Imi cer scuze pentru calitatea slaba a imaginii. Informatii mai multe, precum si poze cu obiectele care fac parte din Ribchester Hoard se gasesc pe net. Dar priviti putin desenul din dreapta textului. Iata o poza in care e cuprins in totalitate:
Din nou, reproducere artistica. Calaretul din dreapta se afla in posesia obiectelor din comoara. Coiful de ceremonie, armura calului etc. Cel din dreapta, in schimb, poarta un
stindard foarte interesant. Lupul lui nu are nici forma si nici insemnele unei legiuni romane (inscriptia LEG. urmata de numarul legiunii). Legiunile stationate in Britannia sunt: II Augusta, IX Hispana, XIV Gemina si XX Valeria Victrix. Nici urma de daci aici. In schimb, in a doua jumatate a secolului 2 d.Ch.
Cohorta I Aelia Dacorum e atestata la Bewcastle si Birdoswald, forturi romane de-a lungul zidului lui Hadrian. Desi numele cunoscute ale personalului apartinand acestei legiuni cu o durata de viata de circa 250 nu sunt dacice, se pare ca exista suficiente dovezi scrise ca cel putin initial ar fi fost formata din recruti daci.
Chiar si asa, se cunoaste o singura reprezentare a lupului dacic in arhipeleag, la Deva Victrix (astazi Chester) -
Lucretiu Mihailescu Barliba, p. 146. Avem deci certitudinea unei prezente dacice in Britannia, dar ma indoiesc ca vorbim de o prezenta suficient de pregnanta incat sa-l convinga pe artistul British Museum ca emblema dacilor era reprezentativa pentru jocurile cavaleresti.
Care este atunci povestea acestui desen? Habar n-am. Promit sa ma documentez si sa tin la curent de eventualele raspunsuri pe oricine intereseaza. Pana una-alta, imi cer iertare celor ce-mi urmaresc micutul foileton ca n-am vorbit astazi despre vizita lui Hadrian in Londinium si despre organizarea Britanniei romane. Las asta pentru episodul viitor.
4 comentarii:
Pe tema prezenței dacice în Britannia, am dat mai de mult, absolut întâmplător, peste un articol „de popularizare” scris în revista As :) . Nu mă informez din genul ăsta de articole, plus că e scris destul de „impresionist”, dar trebuie să recunoasc în el câteva informații interesante:
http://www.formula-as.ro/2008/842/societate-37/dacii-de-la-capatul-lumii-10366
E intr-adevar, cam impresionist articolul, se vede ca e presa, nu e cercetare. Dar altfel, datele sunt destul de exacte, doar putin inflorite.
N-am gasit pe nicaieri dovezi ca Deva Victrix ar veni de la davele dacilor si e destul de improbabil sa fie asa, dar si dovezile pentru provenienta din diva, cuvantul latin pentru zeita, sau din Deea, raul din apropiere, sunt destul de slabe. E aici spatiu de speculatie pentru protoconisti, dar eu prefer sa raman precaut.
Daca acel "Radu de la Birdoswald" din secolul 12 e real, putin probabil ca el sa fie dac sau roman in vreun fel. De altfel, Radu e nume slavon si suna mult mai realist sa pozitionam vreun mosier cu origini slavone aici in perioada aia, chit ca si asta e o curiozitate.
Menander e in mod evident un nume elenistic (unul din generalii lui Alexandru se numea asa), iar sica si corpurile rapide de calareti sunt comune sarmatilor, partilor si traco-ilirilor, asadar cam din Afghanistan pana la Marea Dalmata.
Soarta Scotiei decisa in Dacia, asta e doar speculatie si istorie alternativa. Mie mi s-a parut interesant sa punctez ca exista cu siguranta oarecare urme dacice in Britannia si curios ca British Museum a ales lupul dacic ca simbol reprezentativ pentru cavalerie.
Am citit prin unele locuri ca lupul dacic ar fi stramosul dragonului medieval, inclusiv al celui de pe steagul Tarii Galilor, dar mi se pare improbabil, in primul rand pentru ca dragonii au picioare. Esenta lupului e ca are miscarea si sunetul unui sarpe.
S-o luam metodic.
Dacii stationati pe Valul lui Hadrian mai mult ca sigur ca s-au amestecat cu localnici dupa abandonarea acestui val, dar ca erau daci nu e indoiala, si in sec. 4 dadeau nume dacice copiilor lor, exista o inscriptie funerara a unor copii Decebalus si Blasius.
Simbolul de lupta al dacilor, stidard, steag, cum vreti, era draco. Dar nu cel de pe Columna. cap de lup si trup de balaur, se crede ca aceasta reprezentare a fost o nascocire a lui Apolodor.
In realitate capul de lup era continuat cu fasii de material textile de diverse culori si in trup tot din textile si piele. Atunci cand draco se desfasura in lupta, se producea un zgomot care se zice ca baga groaza in dusman, un suierat. Traian si Hadrian se para ca au cerut ca detasamentele de cavalerie romane sa adopte draco, iar unitatile recrutate din Dacia cu siguranta ca au folosit acest stidard.Purtatorul de standard s-a numit draconarius.
Se presupune ca celebra icoana cu Sf Gheorghe zdrobind balaurul nu este altceva decat o reprezentare a inlocuirii stindardului Draco. Se pare ca mai multe unitati dace au stationat in zona Cappadocia, de unde provine Sf, Gheorghe, fost militar roman, se presupune ca provenea dintr-o famile daco romana, aici stationanad pana tarziu Ala I Ulpia Dacorum, adica o unitate de cavalerie daca! Adica sfantul calca stindardul pagan si adopta crucea.
Daco maniacii au niste teorii si mai si, daca aveti rabdare sa le cititi veti rade cu lacrimi....
O teorie interesanta este ca acele fasii de material textil au dat nastere in timp unor stindarde romanesti de lupta si apoi drapelului national.
Draco a fost folosit apoi si de feudali, un draconarius purtand un draco apare pe tapiseria de la Bayeux, in suita regelui Angliei Harold.
Da, din lecturile ultimilor doi ani imi dau seama ca draco a fost adoptat pe scara larga de cavaleria romana in primele secole crestine. Foarte probabil exista o influenta a stindardului dacic, dar nu stiu cat de importanta e aceasta influenta. Obiecte asemanatoare lupului dacic foloseau si celtii, desi carnyxul celtic avea functionalitate diferita.
Trimiteți un comentariu