United ramane cu 3 cupe ale campionilor, Barcelona face tot atatea si realizeaza si in Spania tripla istorica pe care adversarii lor din seara asta au facut-o in Anglia acum 10 ani.
Toate indiciile aratau spre United inainte de startul meciului, si putin dupa. Guardiola a inceput cu apararea improvizata pe care o anticipa toata lumea dupa absentele lui Alves si Abidal: Puyol in dreapta, Silvinho in stanga, Toure retras fundas central si Piquet singurul titular pe postul lui. Busquets, la umbra magnificilor Xavi si Iniesta, iar in atac clasicul Henry - Messi - Eto'o. Singura diferenta, Messi in mijloc si Eto'o pe stanga. A ghicit bine Guardiola. Evra ar fi fost periculos acolo daca n-ar fi fost sufocat de atacuri, iar Eto'o stie sa tina un om mult mai ocupat decat Messi.
Sir a inceput clasic in aparare, O'Shea - Ferdinand, Vidic - Evra. Si la United, doua triplete: Carrick, Anderson, Giggs la mijloc si Rooney, Ronaldo, Park in atac. Un 3-3 care se putea transforma oricum, in 4-2 sau in 5-1, chiar in 2-4 daca ar fi fost necesar. Cu o singura mentiune. Park poate fi jucat atacant, e disciplinat si poate sa invete orice, dar in viata lui n-o sa aiba instinctul de marcator care defineste un fotbalist de linie ofensiva.
Meciul a inceput intr-o dominare teribila a lui United, catalanii trezindu-se destul de inghesuiti inca din start. Mare ocazie in minutul 2, la lovitura libera a lui Ronaldo respinsa greu de Valdes si trecand apoi milimetric pe langa o reluare decisiva a lui Park. Una din cheile meciului. Daca Tevez ar fi fost acolo, probabil altfel s-ar fi desfasurat faza.
Pana in minutul 10, United trasese la poarta de 5 ori, iar Barca inca nu apucase sa vada bine cum arata mingea! Dar cam atat a durat pana s-au dezmeticit elevii lui Pep. Prima incursiune a lor in jumatatea lui United a insemnat si primul gol. Iniesta, din pozitie centrala, a pasat lui Eto'o in stanga, iar camerunezul l-a depasit dintr-o miscare pe un Vidic consternat de viteza cu care se desfasura faza si a tras exact inainte ca tacklingul lui Carrick (care intarziase pentru dublaj) sa-l ajunga. Tare si pe jos, moartea portarilor. 1-0 pentru Barca si - fara s-o stim noi - mare parte din istoria meciului se scrisese deja. Superbe reluarile incetinite ale camerelor HD. Faza ne e prezentata atat de incet incat avem timp ca, inainte de tacklingul lui Carrick, sa vedem gandul lui Carrick. Am vazut astfel, ca daca alunecarea mijlocasului englez ar fi ajuns putin mai devreme, altfel s-ar fi scris istoria acestei finale. Cat de putin? Inca n-avem cuvant pentru fractia aia de secunda. Dar istoriile alternative sunt paguboase, realitatea nu e optionala, iar scorul a devenit 1-0 dupa singura aparitie in joc a unui jucator pe care mi-l amintesc de acum doua sezoane, cand plangea pentru ca Barca nu reusea sa sparga un 0-0 la Malaga.
United nu e echipa care sa se sperie ca e condusa cu 1-0, nici daca adversarul se numeste Barcelona. Dar United n-a jucat in meciul asta. Cel putin nu United aia pe care o stiam eu. Asa ca, dupa ce Barcelona a reusit sa aduca mingea in terenul diavolilor, cam aici s-au desfasurat ostilitatile in continuare. Foarte putine mingi interceptate la mijloc, un procent de reusita a paselor suparator de mic, toate mingiile lungi gresite si serii nimicitoare de combinatii ale adversarilor, cam astea au fost coordonatele unui meci foarte slab al lui United, care a avut doar vreo 2-3 ocazii reale tot meciul: cele doua reluari ratate de Park si sutul pe langa al lui Ronaldo, imediat dupa golul Barcei.
Anderson a fost principalul punct nevralgic al lui United, si sunt per ansamblu dezamagit de sezonul slab al brazilianului - caruia asta vara ii pronosticam o explozie de forma asemanatoare cu a lui Ronaldo. Nu s-a intamplat, atat Anderson cat si Nani au avut un sezon foarte slab. Dupa ce s-a impiedicat cu Rooney de vreo doua ori, l-am vazut pe Anderson realizand o premiera: un fotbalist al lui Manchester United se ascundea de minge. Iar inlocuirea lui cu Scholes la pauza, desi fireasca, n-a adus consistenta care le trebuia diavolilor. Poate si pentru ca Scholes nu mai poate sa alerge ca Iniesta. Tin minte ca putea odata...
Golul lui Messi din minutul 70 a fost deznodamantul care ne-a scutit de un punct culminant, venind cand mai era totusi destul din actiune. Continui sa cred ca a fost realizarea lui Xavi mai mult decat a lui Messi. Spaniolul a aruncat o minge intr-o zona libera, pe pozitie viitoare, cu exact traiectoria, efectul si viteza care-i trebuiau lui Messi ca sa ia Balonul de Aur de anul asta. Lob peste van der Sar, poate singurul care nu se face vinovat de nimic in meciul asta.
Daca i s-ar fi spus la inceputul sezonului lui Vidic sa-s aleaga doua momente in care sa greseasca capital in schimbul constantei la un nivel excelent in tot restul sezonului, probabil ca ar fi avut o inspiratie mai buna decat Liverpool pe Old Trafford si Barcelona in finala CL. Dar nu cred c-a fost alegerea lui, pentru ca tocmai astea au fost cele doua scapari ale unui sezon extraordinar pentru sarb. Iar Rio probabil ca avea nevoie de meciul cu Hull ca sa-si dea seama ca atunci cand Puyol iti ia fata la o reluare cu capul in careul tau sau cand Messi primeste o centrare tot acolo, in careu, intr-o zona cu destul spatiu incat sa puna acolo un heliport, se cheama ca nu performezi la nivelul tau maxim.
Evra a evoluat surprinzator de sters, poate si pe fondul evolutiei excelente ale lui Puyol in flancul drept. La cum a jucat Puyol, nu numai ca l-a ajutat pe Eto'o, dar am impresia ca daca Puyol ar fi juca cu Eto'o in carca, desfasurarea ostilitatilor in zona aia ar fi aratat tot cam la fel. Fenomenal a fost capitanul Barcei, demonstratie pura de cum se joaca cu sufletul. Mutat din centru in dreapta, recunoscut pentru inaptitudinile lui tehnice, capitanul Barcei a facut de toate in meciul asta. Urcari, centrari, atacuri, incursiuni pe banda, incursiuni in centru, si-a si tras pe poarta de doua ori. Oare cat valoreaza asemenea devotament?
Pe partea lui Sheasy a avut o misiune mult mai usoara, cu expiratul Silvinho si Henry, cel care duce prea multi ani in spate pentru a mai avea sprintul dezarmant care a construit Emirates Stadium. De-asta s-a si vazut in joc mai mult. Pacat ca intre el si Park n-a existat pic de comunicare in banda dreapta, ca si cum n-ar fi vorbit aceeasi limba! :)
De Carrick mie mi-a placut. Numai ca fara mana moarta Anderson si Giggs urcat aproape de atacant, Carrick a ramas practic singur la mijloc. Iar a expune un singur om unui mijloc cu Xavi si Iniesta e cruzime. Xavi: doua pase de gol si 92% procentaj de reusita a paselor!!! Iar colegul lui mai palid a facut un meci care singur i-ar asigura un loc in istoria fotbalului.
In timpul asta, Busquets - oricine-ar fi el - a facut treaba buna in a-i bloca pe Giggs si, dupa pauza, si pe Scholes. Tentativa lui Scholes de a-l scoate din joc la inceputul reprizei a doua a esuat.
Nici in ultima celula a lui United, cea ofensiva, separata total de mijloc si defensiva, lucrurile n-au fost mai roze. Din cauza aceluiasi Puyol, Rooney n-a reusit mare lucru in stanga. In dreapta, Park s-a zbatut ca pestele pe uscat iar in centru Ronaldo, desi a avut un joc bun si a fost probabil cel mai bun om al invinsilor s-a lovit de o defensiva incapatanata, formata din impertinentul de Piquet, care anul trecut ii incalzea locul iar acum a jucat aproape fara greseala in finala Champions League, si din Yaya Toure, chitit sa-i bata p-astia care l-au batut pe frati-su.
Pe langa fotbal, punerea in scena a meciului a fost foarte frumoasa. Coregrafii la ambele tabere de suporteri si mult mult fair-play in gesturile si declaratiile de dupa meci. De Guardiola imi place oricum foarte mult. Dar a crescut in ochii mei cand l-am vazut ca s-a dus sa stranga mana tuturor jucatorilor lui United. Culoarul cu invingatorii aplaudand invinsii... Ronaldo imbratisandu-se cu Messi... Plus recunoasterea unanima a faptului ca Barca a fost mai buna in aceasta finala, primita de Pep cu un superb "Am invins cea mai buna echipa din lume".
Doua mari pete negre: peste transmisia de toata minunea a celor de la UEFA s-a suprapus comentariul inapt, neprofesionist, ultrasubiectiv si per ansamblu foarte-foarte prost al protevistilor, comentariu care ma face sa ma bucur ca Liga trece la TVR de la anul. Apoi, arbitrajul fara personalitate al elvetianului Busacca, arbitraj care - fara sa fi facut greseli mari - a lasat in permanenta impresia ca le poate face.
Altfel, United a ratat un moment unic. Ar fi fost prima echipa care isi apara trofeul CL, la fix 10 ani dupa minunata seara din Barcelona, si la o zi dupa sarbatorirea lui Matt Busby, cel care a privit meciul de pe 16.000 de bucati de carton. N-o sa mai existe niciodata momentul asta. Niciodata n-or sa se mai implneasca 10 ani de la finala din '99, niciodata Matt Busby n-o sa mai faca 100 de ani. Din pacate, istoriei nu-i pasa de coincidente, iar momentele de glorie sunt intotdeauna pe apucate, niciodata pe alese.
Dar nimeni nu-i mai potrivit decat Ferguson in a gestiona momentul asta. Asa cum a zis imediat dupa meci, dintr-o infrangere se invata mai mult decat dintr-o victorie. United trebuie sa plece capul, sa invete bine lectia acestei finale, sa se uite la toate cele bune ale sezonului asta cu mandrie si la toate cele bune ale sezoanelor viitoare cu speranta. Vara asta va fi una linistita. Petrecerea e la Barcelona.
4 comentarii:
ma miram de ce nu ai scris nimic pana acum despre meciul asta. Acum am inteles ... pai la cat "Wall of text" ai bagat aici, te cred si eu ca a durat ceva sa il compui/redactezi :))
oricum, foarte obiectiv spus, mi-a placut!
... mai am un comentariu de facut.
faza de la primul gol a fost creata de Iniesta, nu de Xavi. Inclusiv pasa de gol.
Ce-i al tau e-al tau. Iniesta e. Se modifica.
Wall of text is good.
ba ma leonard .esti mesrias.
Trimiteți un comentariu