vineri, 5 iunie 2009

All About Eve

Irina Szasz - CuMinte la Dalai Lama, Editura Curtea Veche Publishing, Bucuresti, 2008

Sarcasmul e o salbaticiune pe care m-am tot straduit s-o infranez si, pe cat se poate, s-o imblanzesc. Dar cartea asta a fost o ispita prea puternica, asa ca bestia a scapat. Sper ca doar pana termin aici.

Asadar, aceasta nu este o carte pe care o recomand, dimpotriva. Am facut in schimb greseala s-o cumpar, intr-o prima faza, iar mai apoi s-o si citesc. In naivitatea mea - e drept - pacalit si de titlu si de poza cu Dalai Lama de pe coperta, credeam ca e o carte despre Dalai Lama. Si n-o sa fiu nedrept cu ea: este despre Dalai Lama. Sfintia Sa e prezent in aceasta carte incepand cu pagina 319 si sfarsind cu pagina 342, din cele 374 de pagini pe care le are aceasta editie. Iar pe langa asta mai apare din cand in cand mentionat, de fiecare data cu respect, de fiecare data in treacat.

Ei, bine, sa zicem, nu e despre Dalai Lama. Ar putea, totusi, sa contina ceva interesant? Hmm... ar mai fi interviul cu Mattieu Ricard - traducatorul de franceza al Sfintiei Sale, in dublu exemplar. Unul in regula, dupa normele gazetaresti, altul neconventional, facut dupa normele cretine din capul autoarei. Inca vreo 20 de pagini, ambele. Chiar si-asa, raman vreo 330 de pagini despre Irina Szasz.

Dar cine este Irina Szasz? Personal n-am nici o idee, si pot sa o caracterizez doar dupa autoportretul pe care si-l face cu generozitate in aceasta carte la capatul careia m-am simtit escrocat. Si-o caracterizez asa: o femeie la 40 de ani la momentul scrierii (2004), plata si stearsa, probabil necasatorita, singura si neimplinita personal. Golurile din viata personala si le-a umplut refugiindu-se partial intr-un fel aparte de religiozitate, cu un Dumnezeu careia ii face singura regulile, si partial intr-o cariera de televiziune cu un succes dupa toate probabilitatile moderat. Dar aceste goluri si-au lasat amprenta in caracterul acestei femei, pe care il intuiesc a fi destul de uracios. Nu se intelege cu nimeni, totul e rau iar vina e intotdeauna a altcuiva, pe cand parerea-i despre sine e undeva la nivelul Sfintei Fecioare - desi parca mai ceva.

Firul epic - pentru ca aceasta carte are si un vag fir epic - e asa: autoarea imagineaza un proiect - interviul cu Dalai Lama pe fondul unui reportaj despre existenta in exil a comunitatii tibetane - a carui finantare nu e acceptata de televiziunea la care lucreaza. Isi da demisia si ia proiectul pe cont propriu, incropeste o echipa cu care pleaca spre manastirile budiste din nord-vestul Indiei si incearca sa aranjeze interviul. Reportajul despre Tibet este ingreunat de variile necazuri pe care i le fac cei doi membri ai echipei ei - cameramanul si fotograful - necazuri detaliate si impodobite cu toate ocaziile. La intoarcere, cateva luni mai tarziu, ia in sfarsit interviul si se simte o femeie implinita. La tot pasul, actiunea e intrerupta de vaste dialoguri ale autoarei cu duhovnicul ei - un calugar orb denumit Padre in carte - si cu adjunctii lui - fratele Gabriel si sora.

Sunt nenumarate detaliile care mi-o fac neplacute pe aceasta femeie descrisa in carte, atat de multe incat ar fi necinstit sa ma opresc asupra a doar cateva. As mai mentiona, ca elemente importante ale scrierii, flexibilitatea lui Padre, usor incompatibila cu pozitia lui monastica, descrierea amanuntita a unei nopti petrecute in casa saraca a unei refugiate tibetane, prezentata ca extrema dovada de nebunie, libertate, bunatate, compasiune si, in ultima instanta, sfintenie a autoarei si atractia sexuala foarte transparenta a eroinei fata de mai toate personajele masculine cu care se intersecteaza - exceptand poate calugarii batrani.

Scriitura nu e nici ea pe placul meu. Un stil dezlanat, dezordonat, cu imagini alcatuite din indicii si sugestii vagi fac din cartea asta o lectura pe care personal am gasit-o dificila, fiind de multe ori tentat sa merg pe repede inainte. Chiar daca n-am facut-o, lungi pasaje s-au sustras fixarii in memoria mea din cauza absentei oricarei atractii pe care ar putea-o oferi scrierea.

Sunt prea dur cu cartea? Nu si dupa parerea mea. Poate pentru ca intr-o carte cu "Dalai Lama" in titlu si cu poza acestuia pe coperta ma asteptam sa citesc mai multe despre conducatorul budismului tibetan si mai putin despre neimplinire erotice ale unei femei de varsta a doua.

Faptul ca ma leg de neimplinirile erotice ale Irinei Szasz spune ceva despre propriile mele neimpliniri erotice? Nu stiu. Asta ramane intrebare deschisa, iar raspunsul cred ca puteti sa-l aflati doar dupa ce cititi cartea asta. Dar din nou, nu va recomand sa faceti asta decat daca sunteti absolut siguri ca nu aveti nici o alta carte la indemana si ca nu aveti absolut nimic mai bun de facut. Cum ar fi sa va sinucideti, de exemplu.

Am extras totusi si niste citate remarcabile, in numar de unu. Iata care:

"Daca Domnul nostru ar reveni si si-ar asculta cuvintele, n-ar putea sa le recunoasca"

Pusa frumos aceasta critica la adresa denaturarii mesajului religios odata cu trecerea timpului. Vorbe atribuite lui Padre.

17 comentarii:

dum spunea...

domu leo imi pare rau pt banii si timpu irosit pe aceasta carte ,iar semnalul tau de alarma ,in care ne atentionezi sa nu o citim ,pt mine este inutil deoarece nu am mai citit o carte de la liceu.Stiu o sa ti se para foarte ciudat dar pe mine unu ma termina nervos cititul si ma plictiseste ingrozitor .

bhuttu spunea...

Daniele, dar si cititul blogurilor tot citit se cheama.
Nu mi se pare ciudat ca n-ai mai citit nici o carte, mi se pare interesant c-ai tinut sa impartasesti asta cu mine. :)

Anonim spunea...

Am citit si eu "CuMinte la Dalai Lama".Domnia ta nu ai inteles nimic!Aveti o atitudine ortodocsa! Rautate,misoginism,mitocanie sunt etichete care va imbraca perfect...

bhuttu spunea...

Cele 4 fraze sunt cumva legate? Mie nu-mi par, asa ca o sa raspund la fiecare. Pe rand:

1. Daca ati citit-o, de ce nu ne spuneti si noua ce impresie v-a facut?

2. Recunosc, se mai intampla. Mi se pare c-am spus si-n articol.

3. Cu atitudinea ortodoxa as vrea sa va cred, dar nu prea-mi vine. N-am fost niciodata practicant. Nu mai mult decat toata lumea, oricum.

4. Asta, ultima fraza, e o jignire gratuita venita de la un Anonim. Poate un plus de argumentare n-ar fi rau...

Oricum, multumesc pentru comentariu. Sper sa mai treceti p-aici.

Anonim spunea...

Amice, esti pur si simplu invidios si se revarsa invidia ...pe crucea ta ca infloresti.Voi cumpara cartea.Am auzit de ea dar in cateva librarii am aflat ca si al doilea tiraj e epuizat...Invidos esti,fatul meu!

Enea Emil

bhuttu spunea...

Prietene, baga un mail la clas_mail@yahoo.co.uk si-ti fac eu cadou cartea. Dupa ce-o citesti, sa-mi spui si mie cum ti se pare.

Anonim spunea...

Mi-a imprumatat-o o amica si o voi citi.Am inteles ca a fost si nominalizata la premiile unei reviste pretigioase.Insa d-ta esti o persoana care o cunoaste.In ce spui domnia ta e ceva,ceva ce tine de invidie dar si ura,ura.Maaare!! Voi citi cartea pentru ca singurul roman primit de Dalai Lama este demn de admiratie.
Nu imi raspundeti.Mie sila de indivizi care se dau priceputi in teoriile budiste si nu le pun in practica niciodata.Ei,cum spunema invidia si ura te mana ,fatul meu!
Emil

bhuttu spunea...

Draga domnule,
Aveti dreptate ca a fost nominalizata la premiul pentru debut al revistei "Romania Literara" in 2009. Nu-mi dau seama cum, dar banuiesc ca intr-o literatura atat de searbada ca cea a noastra se scrie atat de putin incat sunt mai multe premii decat opere. Premiul respectiv a fost castigat de Simona Sora.
Aveti dreptate si cand spuneti ca singurul roman primit de Dalai Lama e demn de admiratie. In masura in care este si simte romaneste, Irina Szasz se incadreaza, si din aceasta perspectiva chiar o admir, sincer. Eu am judecat doar personajul Irina Szasz si scriitoarea Irina Szasz. Ele nu sunt la fel de respectabile.

Daca sunteti un admirator al preceptelor budiste - sau ale oricarei religii serioase - ar trebui sa stiti ca virtuos e cel care raspunde invidiei si urii cu seninatate si dragoste. Dumneavoastra va incadrati?

Anonim spunea...

Stimate domn

Sunt Irina Szasz.O prietena mi-a spus ca se discuta despre mine ca persoana si defectele mele uriase.Imi place asta! Inteleg ca si cartea mea modesta despre o calatorie spre SS Dalai Lama a devenit subiect de discutie.Minunat!Nu vreti sa discutam fata-n fata?! E-mail: cuminteirinaszasz@yahoo.com si telefonul meu: 0728 591 955.
Multumesc!
I.Szasz

bhuttu spunea...

Ma bucur ca aceasta discutie ia amploare. Pentru cei care o urmaresc, o sa o sun astazi pe doamna Szasz (pentru a vedea daca este vorba intr-adevar de dansa, dar nu numai). Daca e vorba de ceva demn de mentionat, o sa revin aici.

Irina SZASZ spunea...

Astept telefonul dumneavoastra!
Cu respect
Irina SZASZ

bhuttu spunea...

M-am intalnit cu Irina Szasz. A fost o intalnire care m-a onorat si m-a bucurat, o intalnire care a facut cartea sa devina vie, iar personajul Irina Szasz sa devina omul Irina Szasz. Iar omul nu vreau sa-l judec. Asa ca acum recenzia mea imi pare cam dura, ceea ce ma rusineaza putin. Dar demonul sarcasmului l-am prins si l-am legat. Sper sa nu mai scape, dar cred c-o s-o mai faca, daca va mai avea in fata ispite atat de puternice cum e cartea asta.

Anonim spunea...

Am citi cartea... fara sa respir.Da,un prozator de forta! Iar calatoria spre Dalai Lama dovedeste ca toate au un pret.Doamna Szasz a platit un pret urias.Dar si rasplata a fost pe masura.Va invidiez pentru intalnirea incitanta cu un om extraordinar.Va felicit pentru atitudine si articolele pline de o certa valoare.
Cu respect,Emil

bhuttu spunea...

Multumesc pentru aprecieri, nah, ce sa mai zic... Pan' la urma ne-am inteles toti, ca-ntr-o comedie previzibila.

Anonim spunea...

Stimate domn, in aceasta carte autorul protejeaza doi "oameni".Comportamentul lor amatoristic in prezenta unui profesionist de prima mana se desluseste in carte.Am resimtit drama omului cuvincios fata-n fata cu necuvinta.Ce as fi facut eu? m-am intrebat.Nu cred ca as fi avut forta si demnitatea Irinei Szasz.Cred insa ca acesta carte prezinta atitudinea consecventa a unui om.Aceasi si in prezenta mitocanie,aceeasi in prezenta Unui Initiat de talia Lui Dalai Lama.Calatoria spre o tinta e plina de intalniri teribile.Cred ca acesta carte ridica valul asupra unei calatorii care astfel devine intitiaca si prin minunea unei mintii o carte extraordinara.Am apreciat pana la final sinceritatea cumplita a autorului si forta lui.Dar Irina Szasz face parte din jurnalisti talentati si atat de creativi incat evolueaza in orice demers cu un bagaj gratios:caracterul si inteligenta fiecarei actiuni.Asa ca nu m-am mirat ca un astfel de om a avut o sansa pe masura acestor calitati.Voi indrazani sa o sun si eu.Voi reveni cu alte aprecieri...
Cu respect,Emil

Nautilus spunea...

Ciudate comentarii, in afara de primele doua.

"Semnalul de alarma" :) e inutil si pentru mine. N-am vazut niciun rost in a merge prea mult la est de Iran.
Alexandru Macedon a ajuns probabil la un capat.

bhuttu spunea...

Cred ca numele lui Alexandru in acceasi propozitie cu cuvinte limitative e o alcatuire nepotrivita.

Iar punctele cardinale sunt atat de relative pe o planeta rotunda...