Terenul ne-a purtat ghinion!

Romania - Serbia 2-3 (Marica '51, Stoica '74 - M. Jovanovic '18, Stoica o.g. '44, B. Ivanovic '59) World Cup 2010 Preliminary Round, UEFA Group 7, Matchday 5, 2009-03-28, Stadionul Farul, Constanta

Cea mai buna parte - motivul pentru care m-am distrat la acest meci - este ca nu asteptam o victorie a Romaniei. Pentru ca am fost pe stadion special sa-l vad pe Vidic, nici macar n-o doream. Iar tricolorii mi-au dat satisfactie, inca o data!

Adevarat, dupa 0-3 cu Lituania si marele 1-0 muncit cu Faeroe (in ziua de azi nu mai exista echipe mici, nu-i asa?), mari pretentii nu poti sa mai ai de la nationala Romaniei. Dar continui sa fiu surprins de impotenta acestei caricaturi de echipa imbracata in niste tricouri care candva speriau Argentine, Italii si Brazilii pe la campionatele mondiale. Nu-i pot judeca si cataloga in corpore pe fotbalisti, pentru ca pana si in meciul asta gasesc vreo 2-3 care mi-au placut (in special pustiul Costea - o placuta surpriza pentru mine - despre care sper sa auzim si lucruri mari), dar repetatele lor esecuri de a juca fotbal ca o echipa profesionista de fotbal imi inspira cele mai jignitoare calificative pe care le poate inventa limba romana.

Sa incepem cu inceputul. Publicul, pestrit, de nationala. In primul rand bisnitari, pentru ca ei au fost principalii distribuitori de bilete la meci. Apoi multi batranei, corporatisti cu copii si neveste, gornistii de serviciu si foarte putini oameni de stadion obisnuiti. Salutara prezenta grupului de baicoieni si-a bannerului lor de mare angajament, "Hai Romania, Orice-ar fi Baicoiul te va iubi", fara de care parca nici un meci al nationalei lui Mutu n-are farmec. Sarbi multi, cred ca peste 1000, cu un rol principal in spectacolul ce-avea sa urmeze. Deocamdata, interesant doar bannerul lor in romaneste: "Multumiri si respect suporterilor romani pentru solidaritate". Din pacate, am impresia ca destinatarii mesajului lor nu erau tocmai prezenti. Iar minunata presa romaneasca, prea ocupata sa-i planga de mila lui Mutu, sa tipe ca ne-au furat arbitrii si sa-i caute inlocuitor lui Piturca nu va avea timp sa remarce si bannerul mare pe care sarbii l-au afisat in repriza a doua: "Kosovo = Serbia".

Penibilul organizatoric, manifestat in toata splendoarea la prezentarea Ursus dinainte de meci nu cred ca mai trebuia mentionat, dar din nou, gesepeii vor fi prea ocupati cu solutii si cu gasit vinovati pentru a bate obrazul FRF-ului legat de faptul ca au promis ca sting lumina si n-au stins-o - compensand cu o poanta de prost gust la adresa nocturnei din Ghiulesti care uneori se mai stinge ca proasta, tocmai le meciuri europene. Iar pentru esecul spectacolului o mare parte din vina revine si sponsorului Ursus, pentru ca ideea showului "unic pe stadioanele romanesti" a fost jalnica, iar executia chiar mai proasta de-atat.

Momentul meu preferat au fost imnurile nationalei. Ma bucur ca si un public eterogen si fara cultura de stadion ca cel de sambata seara a invatat sa respecte oaspetii si sa aplaude imnul national, indiferent ca apartine Serbiei, Ungariei, sau Regatului Tonga. Iar daca Mutu & Co. ar fi fost - la auzul imnului national - miscati macar a zecea parte din cat de miscati au fost prostii care miercuri dimineata au stat la coada la bilete de la 4, poate ca fata nationalei Romaniei in ultimii ani ar fi fost alta. Una cu care, chiar daca nu eram mandri, aveam curaj sa ne afisam. Dar pentru ca interpretului lui Desteapta-te Romane! ii lipsea mustata a la Guta, probabil e normal ca de-alde Mutu si Codrea sa considere meciurile nationalei nimic mai mult decat prilejuri de a se imbata in carciumile copilariei lor pe banii nostri.

Legat de meci, as zice ca nationala Romaniei, cu exceptia golurilor, nu prea a aparut in joc. Iar faptul ca in conditiile astea au dat doua goluri (altfel, golul lui Marica cel putin a fost de toata frumusetea) dovedeste ca trupa lui Antic este departe de invincibilitate. Numai ca sarbii joaca exact cu atuurile cu care presa crediteaza echipele romanesti inainte de fiecare meci mai de Doamne-ajuta (cum vor fi, in curand, cele cu puternicele selectionate ale San Marino sau Lichtenstein, de exemplu): inima, daruire, ambitie, spirit de lupta, spirit de sacrificiu. Si au un plus de talie mai mult decat evident. Piturca a incercat sa compenseze cu Gigel Bucur, chiar inainte de un corner, la 2-1 pentru sarbi.

De la sarbi m-au impresionat Pantelici - prin viteza, tehnica si determinare, Zigic - prin statura, care insa nu e dublata de vreo alta calitate, astfel ca de multe ori, la fazele in viteza Zigic e inutil echipei, si, evident, Vidic, prin exactitate, profesionism si disponibilitate. Ah, si numarul 13, fundasul dreapta, a alergat tot timpul si a avut cateva patrunderi excelente.

"In England when you ask someone which club they support it means something. The person supports a club for the whole of his life, whatever the ups and downs. In France, there's no loyalty. If you're not top of the league, the fans go to another club. " (Eric Cantona)

Dupa un timid "Romania, Romania" in startul meciului, la 2-0 pentru sarbi stadionul a inceput sa vuiasca "Demisia! Demisia!". Cand s-a intrat pentru repriza a doua, "Pitzi lasa-ne" era pe cale sa devina hitul verii. 5 minute mai tarziu, dupa golul lui Marica, treaba era buna din nou. "Hai baietii", "Pe ei, pe mama lor". Inca vreo 10 minute, pana la 3-1. In ultimele 30 de minute s-a facut liniste, suficient incat sa se auda ce-si urlau intre ei jucatorii. Romania.

La 1-0, suporterii sarbi au aprins torte. Suporteri ai unui fotbal care inca mai permite haosul in peluze. Greseala pe care au facut-o a fost ca la un moment dat cateva torte au fost aruncate pe pista de atletism. Situatie gestionata evident prost de minunata jadarmerie romana, care a incercat o interventie in forta. Si spirala violentei a plecat in sus. Ploaie de scaune dinspre sarbi, violente neprovocate si nejustificate ale jandarmilor romani. Bine ca haosul a durat totusi putin, doar cateva minute, dar a fost inca o dovada a incapacitatii jandarmeriei romane de a gestiona astfel de situatii.
In repriza a doua sarbii au fost mai linistiti si, chiar daca au mai aprins torte, n-au mai existat nici un fel de probleme. I-am remarcat cu o cantare pe doua voci - cea pe care stelistii au preluat-o din Grecia ca "Ce drog ciudat" si cu un "There's only one Nemanja Vidic" in sarba, la o interventie buna a fundasului lui United.

Cam atat de la Constanta. Dati drumul la declaratii si lamentari, Antic si baietii lui au spus ce-au avut de spus in cele 90 de minute pe care le-au petrecut pe gazon. O sa le tin pumnii la mondialul din Africa de Sud.