"I feel very enjoy" (Kiko Macheda)
United castiga 3 puncte, dar si un nume: Kiko Macheda, dupa un meci cu 5 goluri, doua rasturnari de situatie si mult spectacol.
Situatia celor doua echipe inainte de meci semana atat de tare incat media s-a ferit sa lanseze vreun pronostic clar. Chiar daca luptau pentru scopuri diferite (primul loc, respectiv ultimul loc de CL - al patrulea), United si Villa traversasera amandoua o eclipsa de forma inainte de pauza pentru internationale, amandoua venind dupa infrangeri consecutive, amadoua invinse categoric de Liverpool (care s-a chinuit sambata sa smulga 3 puncte pe Craven Cottage) si amadoua pierzand recent statutul de favorite in lupta pentru atingerea obiectivului.
Treaba arata atat de rau incat aproape ca s-a uitat ca e duelul celor mai buni tehnicieni din insula.
La meci m-am uitat doar aproximativ, asa ca o sa trec repede peste desfasurarea ostilitatilor, altfel destul de spectaculoasa, memorabila chiar.
Cum probabil era de asteptat - macar pentru ca nu poate altfel - Villa a iesit la joc, a presat si a incercat sa atace tot timpul.
Ronaldo a reusit - in sfarsit - sa transforme o lovitura libera dupa un sfert de ora de joc, abia a doua in sezonul asta. Putin fata de cele 6 din sezonul trecut, dar tot ce-a realizat Ronaldo sezonul asta e putin fata de cel incheiat asta vara. N-am ales insa momentul potrivit sa-l critic pe Ronaldo, pentru ca asta a fost unul din cele mai bune meciuri ale sezonului pentru el, cu o dubla reusita prin care l-a egalat la 15 pe Anelka in clasamentul golgeterilor.
Villa a egalat prin Carew, care a plutit nestingherit pe langa cuplul de fundasi centrali improvizat al lui United (Neville - Evans) si a avut timp si spatiu sa-si plaseze lovitura de cap cat mai bine cu putinta. Iar la un sfert de ora dupa reluare, omul de care nationala Angliei isi leaga multe sperante, nigeriano-scotianul Agbonlahor, si-a pus echipa in avantaj printr-un gol similar cu al lui Carew, sarbatorit printr-o contractura care l-a tintuit pe gazon urland de durere.
De-aici inainte, sensul jocului s-aa schimbat, iar Friedel a inceput sa capete tot mai mult timp de pelicula. United ataca si spera, iar salvarea a avut - ca in multe alte dati - miros de gel si de briza de Madeira. Sut din pozitie centrala, 20 de metri, puternic, plasat, la firul ierbii, oprit in plasa laterala in ciuda plonjonului usor tardiv al lui Friedel, iar Ronaldo a aratat din nou ca jucatorul minune care are acasa multe chestii aurite, primite de la diversi oameni.
Intrebat daca la 2-2 prefera egalul sau riscul, Ferguson a fost foarte categoric: riscul. "Winning has always been the name of the game at this club." a spus memorabilo-stereotipic Sir, enunt de care reporterul Sky ne-ar fi privat daca ar fi procesat putin ce-a vazut pe teren.
In ultima jumatate de ora Ferguson i-a aruncat in joc pe Macheda (17) si pe Welbeck (18), amandoi atacanti, amadoi tineri, capabili de mult efort si capabili sa faca fata vitezei mari de joc pe care o impun rapizii fotbalisti ai lui Villa. Semne clare ca batranul voia toate cele 3 puncte, acoperire buna in fata cresterii de forma a lui Liverpool, care raman astfel tot pe 2, la un punct in spate cu un meci in plus.
De obtinut, Ferguson a obtinut punctele. Cum a facut-o, insa, e de poveste. O poveste din seria celor care se petrec dupa ce se termina cele 90 de minute regulamentare, cu un protagonist cel putin inedit. Pustiul Macheda, mustind de dorinta si ambitie, a prins o minge in careul lui Villa si, cu spatele la poarta, l-a executat sec pe Friedel cu o semi-foarfeca de toata minunea, un sut demn de un fotbalist cu nume imprimat pe ceva mai multe tricouri. Evident, explozie de bucurie a pustiului adus de la Roma, descarcare a tuturor emotiilor si tensiunilor unui debut in fata a 76.000 de oameni, intr-o situatie nu prea roza pentru United.
Ceasul indica al patrulea minut din cele 5 ale prelungirilor dictate de Mike Riley.
Tavalit pe jos, sarit in tribune, pupat camera, urlat de bucurie, un intreg arsenal de manifestari ale pustiului, continuat mult dupa fluierul final. Si un mare vuiet in toata media englezeasca de luni, bucuroasa ca a descoperit un nou erou pe Teatrul Viselor.
La care Ferguson, blazat, aproape plictisit de multimea de mari fotbalisti pe care i-a creat: "Va beneficia de multa publicitate in zilele urmatoare. Trebuie sa stie cum sa-i faca fata".
Si, ca de obicei, scotianul stie ce zice. Drumul spre statutul de mare fotbalist, deschis asa de brusc si atat de larg de acest gol care poate cantari cat un campionat intreg, o sa inceapa sa se ingusteze. Si-o sa continue sa se ingusteze pana in punctul in care, pentru a deveni un mare fotbalist, Macheda trebuie sa urmeze o linie subtire si rigida si sa-si vada de drumul lui indiferent de tentatiile care incearca sa-l abata. E o lupta grea. Trebuie sa stie cum sa-i faca fata.
Dar, pana atunci, "Kiko" este eroul zilei, si are tot dreptul sa-si savureze primul sfert de ora de glorie. Are tot dreptul sa se simta "very enjoy".
2 comentarii:
Ba da ma disperi ce talent ai , deci chiar ti-am citit tot postul .Te suspectez ca le copiezi de undeva da nu stiu de unde dreaq ca pastea de sport le mai citesc si eu.
Iti spun eu draga prietene, NU le copiaza deloc, are un talent demn de invidiat...citeste articolele lui de pe Romanian Red Devils - MANUTD.RO si o sa te convingi! :)
Trimiteți un comentariu