Fulham FC - Manchester United 0-4 (Tevez '20 '34, Rooney '50, Park '81), FA Cup 2008-2009 Quarter Final, 2009-03-07, Craven Cottage, London
Tevez straluceste in executia fara emotii si fara surprize, dar spectaculoasa, a lui Fulham.
Chiar daca Fulham are anul asta un sezon foarte bun pentru standardele micutei echipe londoneze, United este atat de mare incat e greu pentru orice adversar sa nu arate ca o echipa de pitici. E adevarat, Newcastle nu mai departe de acum 3 zile au reusit sa marcheze - incheind faimoasa serie de meciuri fara gol ale lui van der Sar - a avut sansa de 2-0 si iluzia unui meci echilibrat in fata lui United. Dar senzatia pe care au lasat-o acele 90 de minute a fost ca meciul curge spre un final cunoscut, chestie care, la ultimul fluier al arbitrului, s-a si adeverit.
Ei bine, baietii lui Roy Hodgson nici asta n-au facut azi, chiar daca Bobby Zamora, in minutul 10, a avut sansa sa profite de o greseala a lui van der Sar si doar insistenta lui Vidic a pastrat tabela curata. Odata cu mingea, de la un metru de linia portii, Vidic a scos din joc si orice speranta a lui Fulham de a obtine ceva din meci. Si nu vreau sa cad in patetic, dar zau ca, vazandu-l pe Vidic aparand aproape de nicaieri, din spatele lui Zamora, ajungand mingea care se indrepta spre poarta goala si respingand-o in extremis cu o siguranta bine exersata, gandul mi-a zburat spre epopeile Greciei antice, iar senzatia mea a fost ca alaturi de United joaca un intreg panteon de zei olimpieni si ca ACEASTA echipa a lui Ferguson nu poate fi oprita de nici un adversar ORICE AR FACE sau ORICE S-AR INTAMPLA.
Inca vreo doua suturi peste si o lovitura de cap buna, sub bara - prinsa de van der Sar, si recitalul lui Fulham s-a cam incheiat. A fost un opening act promitator, dar parca prea scurt, si oricum, departe de valoarea capului de afis. Care a debutat cu golul lui Tevez, rezultat al insistentei micutului argentinian, dar si al unei greseli flagrante a lui Kanchelskis, care a lasat centrarea lui Carrick sa-l depaseasca fara sa-si asigure spatele. Saracul Schwarzer a avut de alergat cam 5 metri ca sa ajunga la mingea pe care Tevez a aruncat-o in plasa de la 50 de centimetri. 1-0, si deznodamantul aflat prea devreme.
Carlito, hotarat sa fie vedeta meciului, a produs de unul singur al doilea gol. A luat o minge de la vreo 25-30 de metri, a depasit un fundas, a culcat un al doilea cu un dribling scurt si a aruncat un sut surprinzator, puternic, si plasat aproape perfect, la coltul din dreapta sus al portii, facand un australian nefericit.
Inainte de asta, Rooney a produs o faza de toata frumusetea, cand a luat fata unui fundas al gazdelor pentru a veni in intampinarea unei centrari la firul ierbii care l-a pacalit pe Schwarzer si l-a lasat pe Rooney in fata portii goale. Numai ca diagonala decarului a fost prea lunga, si n-a facut decat sa cutremure bara din stanga, coltul lung al portii la faza asta.
Dar dupa pauza - care a prilejuit si intrarea nord-irlandezului Johnny Evans in locul capitanului Rio, accidentat - Rooney n-a trebuit sa astepte prea mult sa-si faca numarul. Sut Carrick, Schwarzer respinge din plonjon, dar apararea lui Fulham intarzie degajarea, asa ca mingea ajunge, printr-o deviere nefericita, la Rooney. Pas scurt pentru crearea culoarului de sut, si o bomba care sa cuibareste in plasa laterala, punand pe tabela un scor de neprezentare.
Si toata lumea parea ca s-a impacat intr-un fel sau altul cu rezultatul asta, identic cu cel de la ultima intalnire dintre cele doua formatii, in restanta din campionat. Numai ca nu se impacase chiar toata lumea. Vazand ca jocul lancezeste, Sir Ferguson a iesit la marginea ternului, incepand sa gesticuleze vehement, protestand ca jucatorii lui, care joaca de doua ori pe saptamana impotriva unora dintre cei mai puternici oponenti pe care ti-i poate aduce acest sport, nu mai forteaza atunci cand au 3 goluri avans!!! Inacceptabil, intr-adevar!
Asa ca Park, coreeanul fara plamani, a lovit si el in adversarul deja ingenuncheat. Sut puternic de la marginea careului, semibolta care a luminat fata galbena a mijlocasului stanga din aceasta seara printr-un zambet larg. Park nu e nici pe departe un fotbalist sclipitor, iar fata de jucatorii-vedeta ai lui United e undeva intre genunchiul broastei si al sarpelui, dar prin efort si daruire isi merita portia lui de glorie, si e o aditie utila la echipa. Se vede dupa reactie ca isi dorea mult golul asta, iar eu unul ma bucur mult pentru el. Luati, spre comparatie reactia lui Rooney, care si el a zambit dupa gol, dar in cu totul alt fel. Ca un copil ghidus, care stie ca nu se poate abtine de la a face ceea ce e in natura lui sa faca. Si sta in natura lui Wayne Rooney sa dea goluri.
Pe parcursul meciului au mai intrat Eckersley, rodaj gratis al tanarului fundas care l-a inlocuit in dreapta apararii pe O'Shea - deloc in apele lui azi - si Welbeck, pentru a-l lasa pe Rooney sa culeaga separat ovatiile. Welbeck ar fi putut chiar avea cateva ocazii bune, dar Tevez e inca apasat de nesiguranta situatiei lui contractuale, asa ca de multe ori ia meciul mult prea personal si uita ca mai are 10 coechipieri. Asa ca tanarul Welbeck, o combinatie - sa speram - fericita de talent si personalitate, desi a avut cateva demarcari bune, n-a primit pasele pe care trebuia sa le primeasca. Oricum, la 4-0, prea multa lumea n-o sa observe asemenea maruntisuri.
Asadar, United ajunge si aici in semifinala, acolo unde deocamdata doar Chelsea a mai ajuns, dar cel mai probabil Everton si Arsenal sunt pe drum. Va fi cu siguranta o semifinala dura, indiferent de adversar, mult mai dificila decat cea din Cupa Ligii, dar masura valorii proprii e data de valoarea opozitiei. Iar sansele ca trupa lui Ferguson sa adauge o a 12-a cupa in vitrina suprapopulata a clubului sunt, cred eu, destul de bune. Peste 25%.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu