All Saints

Southampton - Manchester United 0-3 (Welbeck '20, Nani '48, Gibson '81), FA Cup 2008-2009 3rd Round, 2009-01-04, St. Mary's Stadium, Southampton

Diavolii s-au dovedit prea puternici pentru o echipa tanara a Sfintilor care se lupta pentru ramanerea in Liga a II-a.

E adevarat, lipsa capilor de serie in Cupa Angliei duce la niste meciuri interesante si din cand in cand naste eroi de-un sezon (ca Barnsley care au eliminat anul trecut Liverpool si Chelsea) sau rezultate uluitoare (ca acest 3-0 pe care Nothingam Forrest l-a reusit pe City of Manchester in fata uneia din cele mai mari sperietori din Premier League, Manchester City), dar de cele mai multe ori e destul de trist sa vezi cum echipe din ligile inferioare incearca sa faca meciul vietii in fata cate unui gigant nemilos din Premier League care ii executa scurt.
*
La fel s-a intamplat si azi, cand United a aratat ca un luptator de categorie superioara in fata unui Southampton complet depasit de situatie, si care a mai fost si victima catorva greseli ale arbitrului Mark Riley.
*
In primul rand, la golul lui Welbeck a fost off-side, chiar daca minuscul. M-a suprins ca gazdele n-au protestat deloc, dar din reluarile televiziunii se vede ca in momentul in care O'Shea loveste mingea Welbeck e in spatele fundasilor. Fie el si pasiv, dar e off-side.
Asta nu inseamna ca nu trebuie remarcata lovitura de cap foarte buna a lui O'Shea la centrarea venita din corner, lovitura care ar fi trimis mingea chiar la vinclu dintr-un unghi foarte greu, si pe care portarul sfintilor a tinut-o afara cu mare greutate. Inutil, pentru ca Welbeck a fost oportunist ca un atacant mult mai versat. Daca la 18 ani are atata prezenta de spirit, acest Danny Welbeck are toate sansele sa devina un mare fotbalist in scurt timp.
*
Cartonasul rosu primit de Paterson dupa jumatate de ora de joc pentru o intrare urata la Vidic a fost insa pe deplin meritat. Faultul n-a avut consecinte, dar intrarea cu talpa sus, reluata cu incetinitorul de transmisia TV, a dus cu gandul la multe accidentari urate petrecute dupa intrari similare (Cisse, Larsson, Eduardo). Daca Vidic nu avea atata prezenta de spirit incat sa nu sprijine piciorul puternic in pamant, ar fi petrecut restul sezonului la infirmerie si recuperare, iar Sir Alex ar fi inceput sa prospecteze piata transferurilor dupa un fundas central.
*
Al doilea gol a venit dintr-un penalty, produs pe jumatate de Riley, iar cealalta jumatate de un fundas imprudent al lui Southampton, care a departat prea mult de corp mana cu care a respins mingea pe care Nani a trimis-o spre poarta dintr-o lovitura libera de la 18 metri. Penalty acoperit poate de regulament, dar o faza la care de obicei arbitrii trec cu vederea felul in care cei din zid isi tin mainile in saritura. Oricum, ca o compensatie, Riley n-a mai dat penalty doua minute mai tarziu, intr-o situatie mult mai clara, cand Welbeck a fost facut sandwich apoi faultat din spate de doi fundasi adversi la o patrundere in careu.
Executia prin care Nani a facut 2-0 a fost una foarte eleganta, o semiscarita calma a portughezului in coltul opus celui in care a sarit portarul. Odata cu golul, Nani a oferit si tumba-marca inregistrata ca manifestare de bucurie, probabil spre disperarea lui Ferguson.
*
Golul 3, venit spre final, intr-o perioada cand oricum nu mai conta si in care sfintii nu prea mai vazusera mingea de ceva vreme, a fost marcat de tinerelul Darron Gibson, care l-a inlocuit pe Carrick in minutul 56 si care s-a chinuit, in cele 40 de minute pe care le-a avut la dispozitie, sa rateze din toate pozitiile. Atitudine buna a tanarului mijlocas, mult tupeu, dar executii jalnice, care au pus capat a cel putin vreo 3 actiuni foarte periculoase ale lui United. Iar cand in sfarsit a prins mingea, pe care Rooney a aruncat-o in spate considerand-o pierduta, a lovit cu sete, fara sanse pentru portar, si de suficient de aproape incat sa fie mai greu sa rateze decat sa dea gol.
*
Asta a fost, pe scurt, povestea unui meci in care, chiar daca au fost dezavantajati de arbitru, cei de la Southampton n-au parut in nici un moment ca ar putea avea vreo sansa. Posesia lui United a fost zdrobitoare, ocaziile au curs, iar bravul Davies, portarul sfintilor, a avut mult de furca in a limita proportiile umilintei. De partea cealalta, Vidic si Evans au avut prea putin de lucru, in timp ce van der Sar traieste cu impresia ca are cea mai usoara meserie din lume. Exista si un revers al medaliei - olandezul abia daca a aparut de cateva ori in transmisia celor de la Sky.
*
Echipa cu care Sir a abordat meciul e una oarecum atipica, dar destul de puternica pentru cupa - o competitie care e totusi abia a 3-a e lista de prioritati a lui United.
Evans a luat locul accidentatului Rio langa Vidic in centrul defensivei, dar asta e o miscare oarecum normala, pentru ca Wes Brown a facut destule gafe ca fundas central, iar tinerelul Evans pare hotarat sa joace, si sa joace bine.
Batranul Neville a intrat de data asta in partea dreapta a defensivei, o data ca sa pastreze constanta media de varsta a defensivei, apoi pentru ca o banda dreapta cu Rafael si Nani ar fi insemnat o neglijare aproape ostentativa a jumatatii proprii.
O'Shea e probabil bucuros sa-l inlocuiasca pe Evra pe durata celor 4 meciuri in care francezul e suspendat, chiar daca fundas stanga cu siguranta nu e pozitia lui. Dar irlandezul se achita bine de sarcini si acolo, ca si oriunde altundeva, dupa cum a tot dovedit-o. Tendinta lui de a fugi spre centru o compenseaza cu o mai mare disponibilitate la efort, si chiar a reusit sa apara si in careul advers in vreo doua randuri. E un jucator extraordinar O'Shea, genul cu care antrenorilor le place sa lucreze, si e pacat ca nu apuca sa joace mai mult.
*
O linie de mijloc tipica, sau mai degraba tipica pentru vremea in care Giggs juca in banda, pentru ca sezonul asta n-a prea facut-o. Galezul a luat flancul stang, Nani a luat dreapta, Anderson a fost omul de combinatie, iar Carrick a facut de unul singur cat doua linii de aparare in fata fragilelor atacuri ale lui Southampton. Treaba s-a mai amestecat odata cu intrarile lui Gibson si Possebon pentru Carrick si Giggs, dar la momentul ala era deja 2-0, iar intrarea lui Possebon a fost mai degraba un experiment, pentru ca mie unuia mi se pare ca brazilianul inca nu si-a gasit locul in schema de joc a lui United.
*
In atac au fost trimisi Berbatov si Welbeck, unul pentru show, celalalt pentru gol, iar Rooney a intrat pe parcurs in locul lui Welbeck care acuza oarecare dureri la picior, probabil de la supra-efort.
*
Meciul a fost unul incantator, iar United a jucat mult mai relaxat decat in campionat, ca si cum n-ar fi fost presati de miza. Probabil nici n-au fost, atata vreme cat Southampton au fost suficient de docili incat sa-i lase pe diavoli sa-si faca jocul. Iar jocul trupei lui Ferguson e unul sufocant pentru adversari, cu presing pe toata suprafata terenului, cu atacuri in mare viteza si combinatii scurte si rapide care par uneori sa dezechilibreze si suprafata de joc, nu numai echipa adversa.
Calmul si viziunea lui Carrick, viteza lui Anderson, fantezia lui Nani, eleganta lui Berbatov si eforturile supradimensionate ale unor Rooney, Welbeck sau O'Shea, astea au fost ingredientele pe care Ferguson a mizat pentru spectacolul serii.
United continua insa sa pacatuiasca la finalizare, ratand enorm si, chiar daca scorul final a fost 3-0, e in continuare de acuzat indolenta lui Berbatov in fata portii. In mod evident, bulgarul e un mare fotbalist. La fel de evident, stie sa dribleze, stie sa paseze, e puternic, are viteza si detenta si un control al mingii cum nu cred sa fi vazut vreodata. Numai ca Berba joaca de parca nu golurile s-ar puncta, ci giumbuslucurile. Preluari incredibile, driblinguri uluitoare, combinatii ametitoare, dar toate pana in fata portii.
Mai adaugam la asta ratarile imense ale lui Anderson, in jurul minutului 15, si Carrick, cand a lobat peste portar si-a scapat mingea in aut, in repriza a doua, si vedem ca scorul ar fi putut usor sa fie 5 sau 6-0.
*
Si - daca mai am dreptul la o dorinta - in afara de eficienta mai mare in atac, as vrea sa vad jocul asta incantator al lui United si in campionat, nu numai in competitiile fara presiune.