European House (Hamlet’s Prologue Without Words), Regia: Àlex Rigola, Compania de teatru Lliure, Spania, Festivalul Uniunii Teatrelor Europene, Teatrul National Bucuresti, Sala Mare, 2008-12-20
Spectacol groaznic si public de gratis la o piesa care ar trebui sa-si plateasca spectatorii.
Pare o chestie la moda si din ce in ce mai practicata, a te asocia cu un nume celebru pentru a atrage public. Asta e regretabil, dar probabil inerent intr-o epoca in care cel mai important e sa consumi, fara sa conteze prea mult ce anume.
Asa se intampla si cu aceasta piesa, cu un nume in egala masura incitant si atractiv. Adica, atunci cand piesa se cheama "Prolog la Hamlet", esti foarte tentat sa ignori acel European House care duce cu gandul la acea fortata si artificiala "cultura europeana" nascuta in epoca post-euro.
Aceasta e o piesa in care se vorbeste foarte putin spre deloc (normal, e fara cuvinte), miscarile si gestica sunt de o lentoare destinata sa umple spatiul celor 75 de minute, iar de intamplat nu se intampla mare lucru. Si atunci? Nimic. Este una din cele mai bune ilustrari pe care le-am vazut a vorbei "n-ai pierdut nimic".
Nu sunt un mare consumator de teatru, cu-atat mai putin de teatru modern, dar am impresia ca goana asta dupa inovare si original a golit de continut orice manifestare de arta care se lasa prada acestor canoane ale avantgardismului.
Adaptare a lui Hamlet la epoca noastra? Doar pentru ca titlul ii mentioneaza numele si pentru ca e posibil ca autorul sa se fi gandit la asta. Numai ca Hamletul asta face flotari, are poster cu Che Guevarra, asculta muzica electronica, danseaza stupid si face dus complet dezbracat. Nuditate gratuita de vreo 3 ori pe parcursul piesei, la vreo 4 personaje. Numai ca - nu-i asa? - daca ne dezbracam pe scena se cheama ca suntem non-conformisti, originali, geniali. In plus, ajuta si la succesul de casa (desi, intre noi fie vorba, pentru asta ar fi nevoie de niste actori mai aratosi, nu de un Hamlet cu burta si ochelari sau de o Ofelie de sex nedefinit).
Iar filosofia cuprinsa in cele 4-5 randuri care curg ca supratitrare undeva spre sfarsitul piesei este la fel de valoroasa ca o maxima elaborata de un copil de 9-10 ani, cu vreo doi ani de educatie institutionalizata la activ. "Care e sensul vietii?"; "Unii dintre noi sunt morti inca de cand sunt in viata"; "Ne place sa privim alti oameni"; "Ce cauta Hamlet?" (de unde pana unde?)
Ah, daca e un protest la adresa succesului reality-showurilor, atunci sunt de acord cu ideea, nicidecum cu metodele. Dar aluzia la Hamlet din acele randuri pe mine ma face sa cred ca autorul piesei n-a priceput mare lucru din Shakespeare.
Deci nimic bun? Ba da, decorul. O casa dispusa pe trei nivele, mobilata a la IKEA (ca toata scenografia romaneasca din ultimii doi ani), interesanta prin prisma faptului ca se pot urmari simultam mai multe planuri ale actiunii si care lasa senzatia ca ar fi putut gazdui ceva mult mai bun. Si bineinteles, posterul cu Che.
De ce-am spus public de gratis? Pentru ca eu mi-am castigat biletele (in numar de 4) de la un concurs al grupului Realitatea-Catavencu, iar cand le-am ridicat, altcineva tocmai castigase 12. Iar sala nu era plina. Senzatia mea e ca prea putini oameni au dat bani sa vada chestia asta. Ceea ce e bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu