Finala Cupei UEFA din seara asta a depasit miza unui simplu meci de fotbal, semanand cu o disputa intre doua filozofii de viata care au marcat istoria omenirii.
De o parte, Zenit, echipa capitalei imperiale ruse, cu un stil spectaculos si ultra-ofensiv, ca un barzoi in plin fuleu. Dupa ce au defilat in meciurile cu echipele simbol ale Germaniei, inregistrand rezultate intalnite mai des in ligi inferioare ale Europei (4-1 in Germania impotriva lui Leverkusen, 4-0 impotriva lui Bayern Munchen), rusii sprijiniti de cel mai mare concern industrial asiatic veneau la Manchester sa infrunte 100.000 de scotieni - dintre care in stadion au incaput doar vreo 35.000, iar pe teren abia 11 - si sa castige.
De cealalta parte, Rangers, fanionul protestantilor din capitala Scotiei, cu o defensiva care le-a castigat multe meciuri, copie fidela a incapatanarii si consecventei intruchipate in bulldogul britanic. Cu doar 2 goluri in ultimele 8 meciuri si ultimele 480 de minute fara gol primit, intre scotieni si Cupa UEFA ramanea un singur test, probabil cel mai dificil, acela al celui mai impunator atac din competitie.
Si s-a jucat fotbal dens, chiar daca nu tot timpul sclipitor. Scotienii s-au aparat cum au facut-o si pana acum, pe doua linii, abandonandu-l pe Darcheville undeva intre vreo 4 tricouri albe, dar rarele lor faze de constructie s-au dovedit mai de fiecare data periculoase.
Rusii au jucat mai tot timpul sus, cu Arshavin protagonist, dar cu destula prudenta si fara sa piarda prea multe mingi pasibile de a se transforma in contra-atacuri.
Vreo ora s-a juct in stilul asta, dupa un scenariu parca scris dinainte. Cate un penalty neacordat de fiecare parte, de ambele dati pentru henturi in careu. Tind sa cred ca arbitrul a socotit bine lasand meciul sa se desfasoare dupa cum au dictat cele 22 de perechi de picioare ale jucatorilor, nu fluierul lui.
Rusii au avut cateva lovituri libere din preajma careului si cateva cornere pline de promisiuni, dar fazele se terminau de fiecare data mai bine pentru Alexander si Broadfoot decat pentru Timosciuk si Sirl.
In repriza a doua, Darcheville a tras un prim mare semnal de alarma pentru Advocaat, sutand excelent dintr-o pozitie dificila. Portarul lui Zenit respinge greu, si in careul rusilor se creeaza o busculada cu vreo 4 suturi consecutive la poarta, fara rezultat pe tabela insa, in ciuda hentului facut de un fundas in careu.
10 minute mai tarziu rusii raspund cu un contraatac care i-a ridicat pulsul lui Walter Smith. Arshavin depaseste in viteza un fundas si ramane singur cu portarul la vreo 30 de metri de poarta. Alexander iese hazardat si mingea il depaseste usor, dar il baga pe atacant in unghi si lasa destul timp fundasilor sa se replieze. Atacantul rus trage spre poarta din care lipseste Alexander, dar din care un aparator respinge cu capul.
Primul gol va veni dupa o actiune mult mai elaborata, dar desfasurata la fel de rapid. Arshavin si Denisov par legati telepatic la un un-doi in urma caruia al doilea se demarca perfect si ramane singur cu portarul dupa o pasa din alta lume a primului. Miza e prea mare si pozitia prea buna pentru ca atacantul rus sa rateze. 1-0, si scotienii au circa 20 de minute la dispozitie sa se remarce la un capitol la care nu prea stralucesc: golul. Antrenorul Smith baga imediat in teren doi jucatori cu profil ofensiv si echipei se schimba vizibil. Insuficient insa, pentru ca rusii demonstreaza ca stiu sa se si apere.
Rangers au de partea lor increderea si speranta, Zenit au avantajul unui gol si pe cel al timpului care se scurge. Minutul 90 gaseste careul lui Malafeev suprapopulat cu tricouri albastre, dar mingea ramane afara. Mergeam incet spre deznodamant si, pentru a-l grabi, rusii trag de timp prin toate metodele cunoscute de om. Cartonas galben la portar pentru intarzierea repunerii, schimbare in ultimul minut al prelungirilor si, in sfarsit, ca sa termine definitiv cu temerile, un al doilea gol venit la ultima faza a meciului. Nici nu prea mai conteaza cum, oricum scotienii atacau in 10.
2-0 scor final, iar echipa Gazpromului aduc trofeul UEFA din nou in Rusia, la 3 sezoane distanta de performanta identica a lui CSKA Moscova. Personal as fi preferat sa castige Glasgow, dar nu pot sa nu recunosc meritele acestei uluitoare echipe venite de la polul european al frigului, care demonstreaza ca mai e loc pentru fotbalul-spectacol, ofensiv si cu multe goluri.
Rangers sunt si ei o echipa merituoasa, dar din faptul ca au pierdut aceasta finala se poate desprinde fix concluzia de deasupra.
Sau, dupa cum spune Henry, "uneori, in fotbal, trebuie sa dai goluri".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu