marți, 24 iunie 2014

Never Ghana give you up

Weekendul a fost plin de fotbal de calitate. Mi-a placut cum iranienii au rezistat tot meciul in fata Argentinei si au avut cele mai mari ocazii de a marca. Un meci asa de frumos trebuia, evident, sa fie stricat de jumatate-de-om, Lionel Messi, piticul porno al fotbalului. Ca sa fiu in totalitate cinstit fata de el, golul a fost o constructie individuala si a venit dupa un sut remarcabil. Daca Messi are vreo calitate de orice fel, trebuie ca asta sa fie sutul lui puternic si plasat, de o maniera aproape de fotbalul clasic. Nu mi-l face mai simpatic, insa. Mi-ar fi placut ca Iranul sa mearga mai departe. Dupa cum stau lucrurile in momentul asta, sanse mai au, dar trebuie sa-i bata pe bosniaci si sa spere la un ajutor din partea Argentinei, care deja are primul loc in grupa asigurat. E dificil, dar ar fi o poveste frumoasa.Si mi se pare ca din grupa asta Iranul mai degraba decat Nigeria merita sa se califice. Persanii sunt o prezenta mai exotica la cupa mondiala si nu au trecut niciodata de primul tur, in timp ce vulturii negrii au un blazon de aparat, iar aceasta echipa nu s-a ridicat la standardul asteptat. Meciul lor cu Bosnia a fost o victorie chinuita si la limita si in general un fotbal relativ scremut, nespectaculos.

In coltul opus am avut sambata in prime-time Germania-Ghana, cel mai frumos meci al mondialului de pana acum. A fost, daca nu prima data, una din foarte putinele dati in care am incurajat cu toata sinceritatea ambele parti si (sunt aproape sigur), primul meci pe care l-am vazut la care sa urlu de bucurie indiferent de poarta golului. M-am bucurat enorm pentru Mirko Klose care e acum la doar un gol distanta de a deveni cel mai bun marcator al turneelor finale, si cred c-o merita din plin. Fara sa aiba stralucirea lui Ronaldo, Klose a stralucit prin constanta si s-a dovedit poacher-ul de serviciu al nationalei Germaniei la ultimele 3 mondiale. Iar Ghana vor castiga multi fani cand vor pleca acasa cu fruntea sus pentru ca Germania n-a reusit sa-i invinga. As zice ca dintre cele 16 echipe care vor fi eliminate, ghanezii vor fi cei mai merituosi. In acelasi timp, tind sa fiu de acord cu Seedorf care a spus ca detaliile insignifiante ca efortul prea mare consumat in timpul celebrarii celui de-al doilea gol au permis nemtilor sa nu piarda meciul

Mizez pe plecarea ghanezilor pentru ca si americanii au jucat grozav in cele doua meciuri de pana acum, si sunt convins ca vor continua de aceeasi maniera impotriva Germaniei. Portughezii in schimb sunt o rusine pentru mondialul asta si chiar daca s-ar fi intors acasa cu 0 puncte, tot ar fi fost mai mult decat meritau. Ronaldo a renuntat aproape complet la fotbal in favoarea numerelor de pantomima si actorie. Ii sta foarte bine la Real Madrid, ferchezuit, dat cu gel si purtand un tricou alb imaculat. Doar ca in fotbal, uneori, trebuie sa dai goluri.

Daca trec de grupa, americanii au o sansa buna sa mai mearga un tur, pentru ca soarta le va scoate in fata Belgia, care va castiga o grupa nedrept de usoara. Rusia si Coreea de Sud nu merita sa mai zaboveasca prea mult prin Brazilia, iar algerienii, in ciuda impresionanatei victorii impotriva Coreei, n-o sa fie sub nici o forma un adversar de talia Germaniei.

Iar incepand de astazi incepem sa avem deznodaminte. Ca intr-o piesa de teatru elisabetan, cu multe personaje, sau ca intr-o farsa cu multe intrari si iesiri, cu masti si identitati incurcate, povestile ajung in sfarsit la final. Grupa A era destul de clara dupa primele doua runde. Posibil ca chilienii sa fi sperat la un posibil prim loc ca sa evite Brazilia, dar olandezii nu sunt genul care sa faca favoruri (vezi v. Romania 2008 sau v. Ungaria 2014). Spaniolii au reusit in sfarsit sa castige un meci tocmai cand nu mai era cazul. Australienii au jucat cu mult suflet in primele doua meciuri si in ambele au pierdut oarecum la limita si oarecum nemeritat. Ar fi fost frumos pentru ei sa se intoarca acasa cu un scalp de gigant, iar pentru spanioli oricum rezultatul nu mai conta. Dar si asta tine tot de experienta, socceroos au fost mai distrusi psihic decat spaniolii desi aveau mult mai putine motive.

Oarecum la fel au stat lucrurile cu primul loc din grupa B, brazilienii indeplinind mai mult o formalitate prin aceea ca au intrat pe teren impotriva Camerunului. Acesti portughezi ai Africii si-au facut si ei de ras istoria fotbalistica si mostenirea fratilor Biyik sau a lui Roger Milla din Italia '90.

Celalalt meci insa, Mexic-Croatia, avea miza imensa a locului 2 si a calificarii mai departe. Daca punem lucrurile in perspectiva, asta inseamna de fapt ca cele doua echipe s-au luptat pentru onoarea de a fi batute de Olanda in turul urmator. Dar faptul ca mexicanii aveau si posibilitatea egalului i-a ajutat enorm. In atitudine daca nu in stil. Pentru ca n-au jucat cu 10 oameni in spatele mingi. Mexicul a jucat un fotbal pozitiv si au avut cele mai clare ocazii chiar si in prima repriza, in ciuda unui inceput furtunos al croatilor. Cat despre croati, in repriza a doua au inceput sa se crispeze si sa se descopere tot mai mult, iar dupa ce mexicanii au inscris cu mai putin de 20 de minute ramase de jucat, baietii lui Niko Kovac au cedat complet, pana in punctul in care, la 3-0, mexicanii visau sa castige grupa. Mexico-Chile suna mult mai accesibil decat Mexico-Olanda, in timp ce Brazilia-Olanda ar fi scapat restul echipelor de un adversar periculos. N-a fost sa fie, ultimul gol al brazilienilor i-a scapat pe nord-americani de grijile primului loc, dar nu si de bucuria calificarii in faza eliminatorie. Ma bucur ca Chicarito si-a trecut si el numele pe lista de marcatori, inmultind jucatorii lui United care au inscris la Mondial. La fel si Mata, care a demonstrat ca ar fi meritat sa joace mai mult si ca ceva mai multa incredere in el din partea lui Del Bosque ar fi scapat poate Spania de rusinea pe care va trebui s-o sufere cel putin inca 2 ani de acum.

Maine eu pariez pe un egal plictisitor intre Italia si Uruguay, cu Costa Rica castigand grupa. Cat despre Grupa C, nu prea conteaza, le vad pe ambele (Columbia si Coasta de Fildes, probabil) iesind in turul urmator. Dar Italia-Uruguay ar putea si sa fie un meci de referinta. E de urmarit, chit ca toata suflarea insulara o sa fie cu ochii pe ultimul joc al rusinii lor nationale. Din motive care imi scapa.

sâmbătă, 21 iunie 2014

Italy, Italy lama sabachthani?

Am aflat raspunsul la intrebarea de aseara. Romania nu e la mondial pentru ca daca ar fi fost ar fi reusit cumva - nu stiu cum - sa faca o figura chiar mai proasta decat Grecia. Ma batea intr-o vreme sa vad un derby intre Cimentul Fieni si Building Vanju Mare. N-am apucat, dar Japonia-Grecia de aseara mi-a dat o idee aproximativa de nivelul fotbalului de la un asa nivel.Ar fi in acelasi timp o minune si o rusine daca vreuna din cele doua se califica din grupa.

Meciurile de astazi in schimb au fost superbe, ambele.

Luis Conejo, 1990
Costa Rica... ce stiu eu despre Costa Rica? Capitala la San Jose, am invata asta in liceu. E in partea continentala a Americii Centrale cu deschidere la Pacific, am invatat asta cand cercetam geografia zonei, tot cam pe atunci. Adresele din Costa Rica se dau ca intersectie de strazi si cladirile n-au numere, am invatat asta cand studiam registre comerciale la Conectys. Il tin minte pe Conejo, care in Italia '90 a facut minuni in poarta si a fost nevoie sa se accidenteze ca sa-i bata cineva pe costaricani. In 2006 imi amintesc foarte bine meciul de deschidere in care Costa Rica a pierdut 2-4 in fata Germaniei lui Lahm si Klose, dar in care Paul Wanchope a tinut piept de unul singur Nationalmannschaft-ului si a reusit sa dea doua goluri unei aparari de speriat, cu Metzelder si Mertesacker.

Dar de data asta costaricanii nu mai sunt one-trick pony, n-au nici un jucator vedeta (cel mai cunoscut e Bryan Ruiz, care tocmai a fost pus pe liber de o echipa retrogradata din Premier League), dar se pare ca au in schimb o echipa-vedeta. Faptul ca i-au batut pe italieni azi ma face sa cred ca de fapt uruguayenii nu joaca asa slab pe cum credeam (pentru ca i-a batut Costa Rica) si ca italienii nu joaca asa bine pe cum credeam (pentru ca au batut Anglia). Interesant ca Italia si Uruguay raman sa se bata pe viata si pe moarte in ultimul meci. In mod normal ar trebui sa fie un meci delicios pentru neutri, dar stiindu-i pe italieni o sa se termine probabil 0-0. Iar daca vreun non-costarican credea inainte de mondial ca central-americanii or sa se califice din grupa asta, omul ala isi merita cu prisosinta banii pe care sper ca i-a castigat la pariuri.

Elvetia-Franta se anunta un meci echilibrat. N-a fost. A fost in schimb arhi-spectaculos, cu francezii inscriind din toate pozitiile numai din penalty nu. Si niciodata nu au fost mai literale vorbele "bine c-a oprit arbirul meciul, altfel le mai dadeau" pentru ca Benzema efectiv le-a mai dat unul imediat dupa fluierul final. Mi s-a parut crud ca i-au anulat golul si in tot cazul slab arbitraj pentru ca a oprit atacul.

Franta, candidata serioasa sa castige Mondialul? Naiba mai stie... Stiu doar ca mondialul asta arata exact cum ar trebui sa arate: imprevizibil, cu multe goluri si cu Spania devreme acasa. Ma duc sa vad Honduras-Ecuador si sa vad daca se confirma ca asta e cel mai putin sclipicios meci al turneului, sau daca si grupa asta ne mai rezerva ceva surprize.

vineri, 20 iunie 2014

Chile con carne

Devine pe zi ce trece mai interesant mondialul asta, iar de 24 de ore rad incontinuu cand ma gandesc la rezultate. Evident, Spania... Treaba e asa: nu-mi pasa ca schimba generatia, ca n-au luat meciurile in serios, ca a fost cam ploioasa vremea vara asta... esential e ca pleaca acasa, iar treaba asta ma bucura foarte.

Dar sa le luam in ordine: nu ma asteptam ca mexicanii sa reziste brazilienilor, dar bravo lor ca au facut-o. Imi amintesc un Brazilia-Mexic de acum vreo 10 ani, poate mai mult, in care brazilienii, pe vremea aia cu Ronaldo in teren, conduceau cu 3-0 dupa 20 de minute, iar mexicanii erau toti transpirati si terminati. Transpirati si terminati au fost si acum, dar Ochoa a scos tot. Rezultatul asta nu modifica prea mult dinamica grupei, doar da Mexicului posibilitatea egalului in meciul decisiv pentru locul 2, cu Croatia. Si ceva imi spune c-or sa profite din plin de sansa asta. La o adica, daca Neymar n-a putut, de ce-ar putea Madzurkic?

Cat despre Camerun, isi merita soarta. Cat de departe e echipa asta de necunoscutii care au speriat lumea in Italia in 1990! Multi spectatori si-l amintesc pe Roger Milla dupa mai bine de 20 de ani, dar s-ar putea ca nimeni sa nu mai tine bine minte cine e Assou-Ekoto in 2-3 ani. Asta pentru ca salariile umflate pe care le iau de la cluburile bogate din Europa i-au facut pe camerunezi sa piarda orice fel de respect pentru joc. Si ma indoiesc ca vreun antrenor intreg la minte va mai vrea sa lucreze cu Assou-Ekoto odata ce vede scenele in care se ia la hartza cu propriul fundas central. Pacat de Volker Finke, e un antrenor bun si merita o echipa mai serioasa.

In grupa H, spuneam ca Russia va avea un cuvant important de spus. Meciul lor cu Coreea de Sud a tinut sa ma infirme. A fost probabil cel mai slab calitativ fotbal de la Mondialul asta. Acum vreo 3 ani Akinfeev era pe lista de posibili inlocuitori ai lui van der Sar la United. Niciodata n-am fost mai bucuros ca alaltaieri seara ca nu s-a intamplat asa. Incredibil cat de multe gafe a facut, si ar trebui sa-si asume toata vina pentru ca echipa lui a pierdut 2 puncte. Care echipa n-a facut oricum prea multe ca sa castige 3. Mi-ar placea ca din grupa asta sa mearga mai departe Belgia si Algeria, si probabil asa o sa se intample daca toate echipele joaca la fel ca in primul meci.

Din grupa B, Spania merge acasa spre bucuria tuturor iubitorilor de fotbal vaccinati anti-Barcelona, dar imi pare rau ca prea brusca lor decadere o sa eclipseze evolutia australienilor. The socceroos au jucat bine in ambele meciuri de pana acum si nu meritau sa piarda nici unul. Am crezut ca sunt slabi pentru ca i-au batut chilienii, dar am vazut ce poate Chile si cum arata de fapt fotbalul lor aparent relaxant in fata unei echipe pretins puternice ca Spania. Mi-ar placea ca Australia sa bata Spania, chit ca nu conteaza pentru turneu, dar conteaza pentru moralul si mandria australienilor sa se intoarca acasa cu un scalp de gigant, chiar daca, din pacate dupa doar 3 meciuri.

Columbia si Coasta de Fildes au jucat un meci frumos, antrenant si disputat, dar probabil ca vor merge mai departe impreuna. Cat despre Anglia...

Am ras ca au fost batuti de un semi-invalid care a dat doua goluri aproape de unul singur. Suarez a avut acum 3 luni o operatie la genunchi despre care Phil Neville spunea inainte de meci ca are o perioada de refacere de 6 luni.

Si mi-a placut ca jucatorii care au reusit sa faca ceva productiv au fost Rooney si Welbeck, in timp ce Gerrard, Sturridge si Sterling au jucat 90 de minute cu crisparea si incordarea celor obisnuiti cu esecul. Nu ca asta ar avea vreo legatura cu cluburile la care joaca...

Deci probabil ca si Anglia pleaca acasa dupa grupe. Se cerne marunt la mondialul asta... Inca sunt indecis in legatura cu Uruguay, mai au un meci in care sa ma faca sa ma hotarasc daca-mi plac sau nu. Cu siguranta nu-mi place Cavani. Si imi place Costa Rica.

Eh, haide sa-i vedem pe japonezi si sa ne intrebam de ce nu e Romania la mondial.

marți, 17 iunie 2014

Despre grupe

N-am apucat sa scriu in fiecare zi asa cum as fi vrut, si se pare ca asta e un vis frumos atata timp cat mai fac si alte lucruri pe langa privit fotbal. Iar de cele mai multe ori mai fac. Dar azi se termina prima runda de meciuri din grupe, ceea ce inseamna ca 30 din cele 32 de echipe de la mondial au debutat deja.

Si iata cum cred eu ca arata grupele dupa prima runde de meciuri:

Grupa A: Era clar si s-a confirmat dupa primul meci ca brazilienii sunt mari favoriti. Camerun a jucat dezamagitor in primul meci cu Mexic si locul 2 va fi decis de meciul dintre Mexic si Croatia. Pronosticul meu e Croatia. Datorita lui Chicarito si a istoriei lor destul de colorate cu mondialele, mexicanii imi sunt mai simpatici, dar am fost impresionat de cat de solid arata echipa Croatiei.

Grupa B: As rade si cu curu' daca Spania n-ar trece de grupa asta, dar e foarte improbabil. Chilienii sunt destul de subtirei iar australienii m-au impresionat prin entuziasm, dar traim intr-o lume prea nemiloasa pentru ca asta sa fie suficient. Ce-a fost de luat din grupa asta s-a luat deja, 5-1 in fata Olandei o sa ramana un meci de referinta si mi-a placut cel mai mult ca toate golurile Olandei au venit dupa 4 pase sau mai putin mai degraba decat milioanele de pase de-a latul terenului ale mult-slavitului tiki-taka. E prea putin meciul asta pentru a fi considerat revansa Olandei pentru finala pierduta acum 4 ani, dar o revansa frumoasa ar fi sa-i vedem pe van Persie & co. ridicand trofeul pe 13 iulie.

Grupa C: Care ne face sa ne intrebam cum naiba a pierdut Romania barajul in fata Greciei. Desi probabil ai nostri ar fi jucat si mai deplorabil. Mi-ar placea sa vad Japonia mergand mai departe tot pe motiv ca japonezii au jucat intotdeauna cu placere si cu mult entuziasm. Pacat ca vine la pachet cu o naivitate pe care echipele serioase n-o iarta. Dar e o grupa destul de deschisa, inca se poate intampla orice.

Grupa D: Grupa rasilor, si as rade si mai tare daca clasamentul la zi ar ramane la fel dupa cele 6 meciuri ale grupei. Anglia a jucat bine, dar a jucat exact cum se asteptau italienii sa joace. Iar daca Costa Rica ii pacalesc la vreun egal ar putea face viata usoara suporterilor care si-au luat bilete doar la primele 3 meciuri. Uruguay au dezamagit, evident, si desi imi pare rau de cativa oameni de-ai lor (Forlan si antrenorul Tabarez care a fost artizanul minunatului parcurs din 2010), majoritatea merelor uruguayene sunt stricate. Lugano, Cavani si restul au dovedit ca sunt doar niste sclifositi platiti mult peste cat merita si ca nu merita sa-si reprezinte tara. O sa-i bata pana si Anglia.

Grupa E: Francezii o sa castige la pas grupa, si dupa ei probabil elvetienii. Singura sansa a ecuadorienilor e sa dea multe goluri Hondurasului, sa spere ca Franta bate Elvetia la scor si sa ciupeasca un egal de la deja calificata Franta. Dar e cu bataie lunga.

Grupa F: Nigeria a facut primul meci fara gol al mondialului impotriva unui adversar cotat mult mai slab si asta s-ar putea sa-i coste scump, pentru ca bosniacii au o echipa puternica si doua meciuri la dispozitie sa prinda locul 2. Unul din ele e impotriva Nigeriei, al doilea e impotriva unui adversar mai slab pe care vulturii negrii n-au reusit sa-l invinga.

Grupa G: Portughezii, la fel ca Uruguay si ca echipele africane, au jucat ca si cum competitia asta nu e demna de frezele si de Ferrariurile lor. Nu-i nimic, Thomas Muller isi permite si el Ferrari, dar isi permite si sa alerge 90 de minute. Ceea ce il face autor de hattrick si golgetterul la zi al mondialului. Cred ca portughezii o sa-si revina, dar nu e deloc usor. Americanii au o echipa extrem de disciplinata si condusa de un Klinsmann perfectionist si inteligent, iar Ghana, desi nu la fel de disciplinati, au o echipa talentata si in foame de puncte. Mi-ar placea sa vad americanii mai departe si sunt convins ca daca e posibil, nemtii or sa le dea meciul in ultima etapa.

Grupa H: Mi-a placut de algerieni si mi s-a parut nedrept ca belgienii au reusit sa intoarca rezultatul de la 1-0 si sa castige. Dar mi-a placut ca intre starurile de la Chelsea, City si Spurs a fost nevoie de unul din jucatorii de la cosul de gunoi al lui United ca sa revigoreze echipa. Meritul antrenorului a fost ca a reusit sa-i trezeasca la timp cat sa nu piarda puncte pretioase, si sper ca Fellaini sa se intoarca la United in toamna cu aceeasi atitutdine ca are ceva de demonstrat. Belgia o sa treaca de grupa asta pentru ca e usoara, dar mi-ar placea sa fie insotiti de algerieni. Desi probabil rusii n-o sa fie de aceeasi parere.

vineri, 13 iunie 2014

Fred si barmy

Brazilia - Croatia 3-1 (Neymar '29 '71 pen, Oscar '90+1 - Marcelo '11 og), Group A, Sao Paolo, 2014-06-12

A fost 3-1 asa cum am pronosticat, si ma bucur mai mult decat credeam ca Brazilia a castigat, mai ales ca ITV a ales sa prefateze meciul cu o serie de rezultate surpriza in meciurile inaugurale: Argentina - Belgia 0-1 (Spania '82), Argentina - Camerun 0-1 (Italia '90), Franta - Senegal 0-1 (Coreea de Sud si Japonia, 2002). Toate astea sunt insa de pe vremea cand campioana en-titre era protagonista meciului inaugural si probabil ca introducerea regulii ca tara gazda sa deschida turneul in Germania 2006 are ceva de-a face cu asta. N-a fost nici o surpriza ca Germania a batut Costa Rica lui Paul Wanchope atunci, si n-a fost o surpriza nici astazi.

Scorul e cam brutal fata de croati pentru felul cum s-a jucat, dar chiar si cu penaltiul inventat al lui Fred, tot cred ca Brazilia merita sa castige. Croatii au fost mai directi si au avut ocazii mai clare, dar daca se intra in ultimele 10 minute cu 1-1 presiunea gazdelor ar fi crescut mult in intensitate. Pare paradoxal sa spunca, desi Brazilia a meritat sa castige, mi se pare ca ei au jucat prost, iar croatii au jucat bine. Poate ca ma asteptam la prea mult de la brazilieni si aproape sigur ma asteptam la prea putin de la croati. Dar ca intotdeauna, e o echipa surpinzator de solida si de echilibrata. Mi-a placut Olic si tin minte cat de periculos poate fi din semifinala CL din 2010, cand golul lui a eliminat-o pe United. Pletikosa a facut un meci bun si a oferit multa siguranta echipei per ansamblu, dar mi s-a parut ce penaltiul l-a abordat gresit si l-ar fi putut apara. Pentru ca Neymar a sutat prost.

Si a-propos de Neymar, jocul lui din seara asta imi aduce aminte de raportul de scouting pe care Argaseala l-a facut despre Luca Toni in 2008: "A dat doua goluri, da' in rest n-a facut nimic." Nu-mi place cum se misca in teren, nu-mi place ca e prea egoist si prea primadona si as fi vrut sa ia rosu ca sa nu-l mai vad in meciurile urmatoare. Dar are cele doua goluri de partea lui. Raman insa la parerea ca si Oscar si Ramires ar juca un fotbal mult mai elegant in pozitia lui.

Oscar mi-a placut cel mai mult din echipa Braziliei, in timp ce Hulk m-a dezamagit, desi am impresia ca nu prea s-a simtit comfortabil cu rolul pe care l-a avut de indeplinit pe teren. Bineinteles, penaltyul care n-a fost si nesportivitatea lui Fred or sa faca titlurile in presa, dar si pe Fred il tin minte ca nefiind cel mai fair-play dintre fotbalisti de la meciurile dintre Steaua si Olympique Lyon din 2006.

Marcelo, ca si contrapartida lui de la croati, Modric, a jucat ca o cizma, numai ca greseala lui (si-a lui David Luiz) se vede si pe tabela. Proaspeti campioni ai Europei cu Real Madrid, dar se pare ca in America de Sud lucrurile stau altfel.

In afara de meci, mi-a placut la nebunie atmosfera, cu cele 60.000 de tricouri galbene si zgomotul asurzitor care se auzea prin televizor in ritm cu felul in care jucau favoritii celei mai urmarite tari a momentului. E clar ca publicul merita cupa mondiala, in ciuda coloraturii locale cu nuante de proteste de strada. Problemele pe care le pun protestatarii sunt complexe si greu de rezolvat, dar banuiesc ca si ei adera la ideea ca luna ce urmeaza ar trebui sa fie o sarbatoare a fotbalului.

Cred ca Brazilia va merge mai departe din grupa asta, cu meciul Mexic-Croatia decisiv pentru locul 2. Cat despre europatrioti, maine se vor putea delecta cu Spania-Olanda. Hai ai nostri, hai van Persie!

joi, 12 iunie 2014

Sa fie fotbal!

In ciuda fervorii cu care am asteptat acest mondial, inceputul lui aproape ca ma surprinde. As fi vrut sa scriu cateva vorbe aseara; as fi vrut sa trec in revista editiile de pana acum si ce imi amintesc din cele 6 editii de cupa mondiala pe care le-am vazut; as fi vrut sa vorbesc despre ce vreau sa vad si ce ma astept sa vad la acest mondial. N-am apucat sa scriu nimic. Incropesc acum la repezeala cateva vorbe, cu jumatate de ora inainte de primul fluier si sper in schimb sa gasesc un ritm bun de scris odata ce turneul va fi inceput.

Colegii mei din spatiul iugoslav spuneau ca Brazilia nu va bate astazi Croatia. Am insa incredere in Celecao, mai ales dupa ce am vazut o linie de fund puternica, evocatoare de aceea din SUA '94, atunci cand echipa condusa din teren de Carlos Dunga avea sa castige. Ii vad pe brazilieni printre favoriti si mi-ar placea sa castige, si doar lipsa de entuziasm a brazilienilor cu care am vorbit despre sansele lor diminueaza intrucatva entuziasmul meu. M-am hotarat insa ca echipa mea la aceasta cupa mondiala sa fie Olanda, insa asta numai dupa ce van Gaal a fost anuntat ca viitor antrenor al lui United si evident, din acest motiv.

N-am nici un fel de atasament fata de Anglia si am aceeasi aversiune fata de Spania pe care Barcelona 2009 mi-a insuflat-o. Germania, Italia si Franta sunt si ele printre favorite si mi-ar placea ca favoritii mei din 2010, Uruguay, sa aiba un parcurs frumos.

Altfel, am investit ceva timp in a ma gandi daca sa scriu in romana sau in engleza dar iata ca, sub presiune timpului, continui sa ma simt mai comfortabil in romana.

Dar iata ca incepe. O sa ma opresc aici. Pentru membrii congregatiei noastre, cei care ne inchinam la zeul fotbal, sa ne bucuram: pentru o luna avem Saturnaliile noastre si tot restul devine secundar. Pentru ceilalti, ne vedem dupa 12 iulie.

Forca Celecao! Facem bom!

marți, 25 februarie 2014

Heptarhia (488-899)

Heptarhia, sau perioada celor 7 regate anglo-saxone, e supa primordiala din care va rezulta, dupa 4 secole, poporul englez. Pentru ca nu pot sa ma abtin de la comparatii, se intampla acum in Anglia acelasi lucru care s-a intamplat pe teritoriul Romaniei in ceea ce eu numesc"mileniul tacut" (271-1330): un amalgam de populatii, regate si batalii care vor da in cele din urma nastere unei populatii relativ omogena cu o organizare politico-administrativa stabila.

In teoria civilizatiilor dezvoltata de Neagu Djuvara - careia se pare ca ii sunt tributar intr-o masura mai mare decat imi place s-o admit - epoca regatelor combatante e o etapa ineluctabila in dezvoltarea unei civilizatii. Se pare ca regula e valabila si pentru subunitatile civilizatiilor. Daca fortez putin nota, as zice ca cifra 7 isi face o aparitie mistica in aceasta etapa a evolutiei natiilor: 7 regate in Anglia, 7 regate in epoca statelor combatante din China (sec. 3 i.Ch.) - exemplul paradigmatic al lui Neagu Djuvara -  si, daca ne gandim la istoria pe care am invatat-o in gimnaziu, cnezatele si voievodatele romanesti sunt: Gelu, Glad, Menumorut, Litovoi si Seneslau, Ioan si Farcas. Repet, analogia e fortata, dar poate exista si conspirationisti printre noi.


Acum, vorbind despre heptarhie, o prima mentiune ar trebui sa fie clara: aceasta nu este sub nici o forma o constructie politica stabila, usor de localizat in timp sau spatiu si usor de periodizat. Anii pe care i-am pus in titlu sunt mai mult aleatori: 488 e presupusa moarte a lui Hengist (a carui existanta insasi e supusa indoielii), iar 899 e moartea lui Alfred cel Mare care, desi e fara indoiala principalul lider politic din arhipeleag in momentul in care cedeaza puterea, nu controleaza in nici o masura intreg teritoriul acestuia. Northumbria si teritoriile nordice de exemplu vor avea tentative de autoguvernare pana tarziu in evul mediu.


Cu atat mai putin e heptarhia stabila cu cat anglo-saxonii au adus cu ei politica dreptului fortei, antagonica fortei dreptului pe care romanii au exportat-o in toate teritoriile cucerite. In organizarea saxona, supunerea unui om in fata altuia era departe de contractul social al lui Rousseau si reprezenta pur si simplu superioritatea militara a liderului in fata supusilor. Ea exista doar atata vreme cat aceasta superioritate militara putea fi manifestata, de aceea granitele celor 7 regate sunt foarte volatile si diversi lideri locali isi schimba afilierea politica in functie de cresterea sau descresterea puterii militare a unuia sau altuia dintre regate.

O alta trasatura a perioadei este putinatatea documentelor care sa descrie convulsiile politice. Calugarii, singura clasa sociala literata, erau mai interesati de viata monahala decat de cea politica iar documentele lor se refera mai degraba la cea dintai. David Hume compara istoria perioadei cu o carte de telefon: plina de nume, dar extrem de saraca in evenimente. Istoricul dedica mai apoi cateva paginii unei tentative de a trasa istoria fiecaruia dintre cele 7 regate, presarata la tot pasul cu deplangerea precaritatii surselor. Exact aceasta precaritate a surselor, cat si inexactitatea lor, ma face sa cred ca e prea putin relevant sa ne oprim asupra fiecarui regat in parte, ci mult mai interesant mi se pare sa parasim pentru o vreme convulsiile din care va rezulta primul regat centralizat englez pentru a vedea ce se intampla cu 2 dintre elementele pe care eu le consider esentiale in definirea Angliei asa cum o stim astazi: dezvoltarea separata a Londrei de restul regatului si aparitia si impunerea crestinismului in insula.

Dar ca sa nu raman intru totul dator heptarhiei, iata care au fost cele 7 regate din componenta ei:

 - Kent, primul regat fondat de saxoni (de insusi Hengist, daca acceptam veridicitatea invaziei lui Hengist si Honsa) si regatul prin care, datorita amplasarii lui, au patruns in Anglia majoritatea elementelor continentale: intai saxonii, apoi crestinismul si, ceva mai tarziu, vikingii normanzi ai lui Wilhelm Cuceritorul.

Coiful de la Sutton Hoo, presupus a fi masca mortuara a lui Rædwald,
 rege al Angliei de Est
 - Regatul Angliei de Est, pe teritoriul actualului Norfolk, ocupand aproximativ coasta rotunda care priveste spre Iutlanda a fost, din aceasta cauza, o tinta a atacurilor vikinge. Se presupune ca Rædwald, primul rege crestin al acestui regat, este cel ingropat la Sutton Hoo, un sit arheologic important si ajuns, din aceasta cauza, celebru.

- Mercia, cel mai intins dintre regatele heptarhiei, ocupand aproximativ centrul Angliei de azi si continand intre hotarele sale si Londra. faptul are insa putine relevanta pentru ca Londra va avea in aceasta perioada o evolutie aproape complet separata de cea a regatelor heptarhiei.

 - Northumbria, urmas al doua regate mai mitititele, Bernicia si Deira, este regatul din nordul Angliei, cel mai expus invaziilor vikinge din nord si cel mai putin supus puterii centrale care s-a extins intotdeauna dinspre sud.

 - Essex, sau regatul saxonilor de est, ocupa aproximativ teritoriul provinciei administrative omonime de astazi si va fi nevoie de multa documentare pentru a gasi ceva relevant de mentionat despre acest regat. Nu existau reality show-uri pe atunci.

 - Sussex, sau regatul saxonilor din sud, ocupand in principal coasta sudica a Angliei si Isle of Wight si la fel de irelevant in istoria Angliei ca si Essex. Doar ca fara reality show.

 - Wessex, sau regatul saxonilor din vest, ocupand o parte din peninsula Cornwall si sud-vestul Angliei, este locul, oarecum imporbabil, de unde va porni prima forta unificatoare a Angliei si unde Anglia saxona isi va avea prima capitala: Winchester. Ca sa ramanem in paradigma djuvariana, Wessex este puterea marginala care va triumfa in final asupra regatelor mai puternice si, din aceasta cauza, mai expuse eroziunii interne si presiunilor externe (vikingii danezi in cazul nostru).

In ce fel vor ajunge regii din Wessex sa-i respinga decisiv pe danezi si sa realizeze prima unificare a Angliei, vom vedea in episoadele viitoare.