„Este cu siguranta
un eveniment unic, si nimeni nu stie ce se va intampla”
„De fapt a mai fost
un jubileu, in 1897” Eu si gura mea mare. „You’re so argumentative” ma cearta
Fabrizio. „A mai fost un singur jubileu de diamant”, imi da tot el peste nas.
„Jubilee au mai fost”.
Au mai fost, da.
Invitatii din studioul BBC depanau tot felul de amintiri, in functie de varsta
si de pozitie. Unii tineau minte jubileul de aur, de acum 10 ani. Altii spuneau
ca au fost martori si la cel de argint, din 1977. Mai putini, ce-i drept, isi
aminteau de incoronarea reginei, din 1952. Si e adevarat, 60 de ani pe tron e
un timp lung. Inca suntem prea aproape de evenimente ca sa le putem judeca
obiectiv, dar e clar ca domnia Elisabetei a II-a va defini o epoca. Nu stim
inca ce se va spune despre epoca asta. Victoria a ramas in istorie ca regina
Imperiului Britanic, a cuceririi Africii, Indiei si Oceaniei, cu toate ca ea,
saraca, pare sa fi fost interesata mai degraba de viata culturala a regatului.
Elisabeta I si-a lasat numele peste o epoca a infloririi culturale, a artelor,
a lui Shakespeare, Bacon sau Marlowe, chiar daca principalele ei interese au
fost in zona explorarilor geografice si a stabilirii dominatiei engleze in
oceanele Atlantic si Indian. Istoria e capricioasa, si o sa ramana in sarcina
ei judecata acestei lungi domnii a casei de Windsor.
Exista insa o
atmosfera idilica, un aer de poveste care a inconjurat intotdeauna regalitatea
britanica. Imi aduc aminte ca anul trecut ne-am adunat cu totii in jurul
televizorului (singura ocazie in care am vazut televizorul din sala de
conferinte de la Five’s pornit) sa ne uitam la nunta lui William si Kate. Desi
e personalitate politica, regina pare sa pluteasca intotdeauna peste disputele
intre liberali, conservatori si laburisti, peste schimbarile de guvern, peste
scandalurile in care sunt implicati parlamentari, peste dezbaterile despre lira
si zona euro sau relatiile economice cu Uniunea Europeana. In general, mie
regina mi se pare o batranica tocmai buna de aratat turistilor, si posibil sa
nu fie mai mult de atat chiar daca David Cameron a spus ca intalnirile
saptamanale cu ea sunt foarte importante.
Dar in aceste ultime
trei zile in care s-a sarbatorit ca in povesti jubileul de diamant, mi s-a
parut ca Regina Elisabeta a II-a a aratat ceea ce reprezinta de fapt: cel mai
important simbol national al Regatului Unit, singurul om care are puterea de a
aduce impreuna – indiferent de ocazie – toti cetatenii englezi, scotieni si
galezi. Da, chiar mai importanta decat David Beckham, Adele, Sir Alf Ramsey sau
Sir Geoff Hurst. N-as putea spune cu exactitate daca si mai importanta decat
Paul Mc Cartney, pentru mine el a fost momentul culminant al jubileului,
nicidecum iesirea la balcon si parada de avioane de azi. Nici macar parada de
1000 de ambarcatiuni pe Tamisa nu m-a impresionat asa de tare, chit ca nu s-a
mai vazut asa ceva de vreo 350 de ani.
La un nivel personal
insa, sentimentul cel mai pregnant cu care raman dupa aceste 3 zile de jubileu
este unul de frustrare. Frustrare ca ma aflu in mijlocul unei sarbatori de a
carei importanta sunt perfect constient, dar totusi nu pot s-o impartasesc.
Frustrare ca, desi am vrut sa fiu tot timpul im miezul evenimentelor,
participarea mea a fost cel mult periferica. Nici n-ar fi putut fi altfel, in
mijlocul milionului de oameni adunati sa vada parada de pe rau, sau al sutelor
de mii care au inundat astazi bulevardele dintre Westminster si Buckingham, dintre
care nu putini au dormit pe strazi mai mult de o noapte doar ca sa prinda un
loc cat mai bun pentru a vedea – de la distanta enervant de mare creata de
garduri – procesiunea regala. Frustrare ca, desi mi-as fi dorit, n-am vazut-o
nici macar de la mare distanta pe regina. Frustrare la vederea tuturor
strazilor inchise si a traseelor turistice redesenate in moduri complet
neconvenabile in aceste ultime zile. Astazi, indemnat si de ploaia de afara,
nici macar nu mi s-a mai parut ca ar merita efortul de a ma deplasa pana in
centru in speranta unui loc de unde sa vad macar parada flotilei aviatice. Am
iesit doar putin la cumparaturi si chiar si aici, in West Bombay, pub-ul
cartierului era inundat cu oameni, Union Jacks si simboluri aniversare. 02:07
Un comentariu:
Foarte bun entry-ul asta.
Trimiteți un comentariu