miercuri, 6 iunie 2012

When I'm Sixty-four


„Este cu siguranta un eveniment unic, si nimeni nu stie ce se va intampla”
„De fapt a mai fost un jubileu, in 1897” Eu si gura mea mare. „You’re so argumentative” ma cearta Fabrizio. „A mai fost un singur jubileu de diamant”, imi da tot el peste nas. „Jubilee au mai fost”.

Au mai fost, da. Invitatii din studioul BBC depanau tot felul de amintiri, in functie de varsta si de pozitie. Unii tineau minte jubileul de aur, de acum 10 ani. Altii spuneau ca au fost martori si la cel de argint, din 1977. Mai putini, ce-i drept, isi aminteau de incoronarea reginei, din 1952. Si e adevarat, 60 de ani pe tron e un timp lung. Inca suntem prea aproape de evenimente ca sa le putem judeca obiectiv, dar e clar ca domnia Elisabetei a II-a va defini o epoca. Nu stim inca ce se va spune despre epoca asta. Victoria a ramas in istorie ca regina Imperiului Britanic, a cuceririi Africii, Indiei si Oceaniei, cu toate ca ea, saraca, pare sa fi fost interesata mai degraba de viata culturala a regatului. Elisabeta I si-a lasat numele peste o epoca a infloririi culturale, a artelor, a lui Shakespeare, Bacon sau Marlowe, chiar daca principalele ei interese au fost in zona explorarilor geografice si a stabilirii dominatiei engleze in oceanele Atlantic si Indian. Istoria e capricioasa, si o sa ramana in sarcina ei judecata acestei lungi domnii a casei de Windsor.

Exista insa o atmosfera idilica, un aer de poveste care a inconjurat intotdeauna regalitatea britanica. Imi aduc aminte ca anul trecut ne-am adunat cu totii in jurul televizorului (singura ocazie in care am vazut televizorul din sala de conferinte de la Five’s pornit) sa ne uitam la nunta lui William si Kate. Desi e personalitate politica, regina pare sa pluteasca intotdeauna peste disputele intre liberali, conservatori si laburisti, peste schimbarile de guvern, peste scandalurile in care sunt implicati parlamentari, peste dezbaterile despre lira si zona euro sau relatiile economice cu Uniunea Europeana. In general, mie regina mi se pare o batranica tocmai buna de aratat turistilor, si posibil sa nu fie mai mult de atat chiar daca David Cameron a spus ca intalnirile saptamanale cu ea sunt foarte importante.

Dar in aceste ultime trei zile in care s-a sarbatorit ca in povesti jubileul de diamant, mi s-a parut ca Regina Elisabeta a II-a a aratat ceea ce reprezinta de fapt: cel mai important simbol national al Regatului Unit, singurul om care are puterea de a aduce impreuna – indiferent de ocazie – toti cetatenii englezi, scotieni si galezi. Da, chiar mai importanta decat David Beckham, Adele, Sir Alf Ramsey sau Sir Geoff Hurst. N-as putea spune cu exactitate daca si mai importanta decat Paul Mc Cartney, pentru mine el a fost momentul culminant al jubileului, nicidecum iesirea la balcon si parada de avioane de azi. Nici macar parada de 1000 de ambarcatiuni pe Tamisa nu m-a impresionat asa de tare, chit ca nu s-a mai vazut asa ceva de vreo 350 de ani.

La un nivel personal insa, sentimentul cel mai pregnant cu care raman dupa aceste 3 zile de jubileu este unul de frustrare. Frustrare ca ma aflu in mijlocul unei sarbatori de a carei importanta sunt perfect constient, dar totusi nu pot s-o impartasesc. Frustrare ca, desi am vrut sa fiu tot timpul im miezul evenimentelor, participarea mea a fost cel mult periferica. Nici n-ar fi putut fi altfel, in mijlocul milionului de oameni adunati sa vada parada de pe rau, sau al sutelor de mii care au inundat astazi bulevardele dintre Westminster si Buckingham, dintre care nu putini au dormit pe strazi mai mult de o noapte doar ca sa prinda un loc cat mai bun pentru a vedea – de la distanta enervant de mare creata de garduri – procesiunea regala. Frustrare ca, desi mi-as fi dorit, n-am vazut-o nici macar de la mare distanta pe regina. Frustrare la vederea tuturor strazilor inchise si a traseelor turistice redesenate in moduri complet neconvenabile in aceste ultime zile. Astazi, indemnat si de ploaia de afara, nici macar nu mi s-a mai parut ca ar merita efortul de a ma deplasa pana in centru in speranta unui loc de unde sa vad macar parada flotilei aviatice. Am iesit doar putin la cumparaturi si chiar si aici, in West Bombay, pub-ul cartierului era inundat cu oameni, Union Jacks si simboluri aniversare. 02:07 

Un comentariu:

Diana spunea...

Foarte bun entry-ul asta.