Humble Park

Derby County - Manchester United 1-4 (Addison '56 - Nani '29, Gibson '44, Ronaldo '48, Welbeck '81), FA Cup 2008-2009 Fifth Round, 2009-02-15, Pride Park, Derby

Meci castigat usor si fara emotii de diavoli, in ciuda unui gol reusit de o echipa entuziasta, dar nu tocmai valoroasa, a berbecilor.

Nici chiar Manchester United, cu al sau ambitios Sir Alex Ferguson, nu le poate avea pe toate. Nu poate sa-si si proteje titularii, sa dea si goluri si sa si pastreze invincibilitatea din campionat. Asadar, ce e de preferat? Probabil ca van der Sar sau Ben Foster, titularul din seara asta, ar opta pentru seria interminabila de 1-0 din campionat. Publicul, de oriunde ar fi el, prefera probabil in orice conditii sa vada 5 goluri in loc de unul. Iar Sir Alex, in ciuda raspunsului in doi peri pe care l-ar da la o asemenea intrebare, probabil si el prefera mai degraba un 4-1 cu doua goluri inscrise de fotbalisti sub 20 de ani in locul acelei serii constipate de 1-0 care conteaza doar pentru statistica si pentru legenda personala a unui mare portar olandez.

"Avem cel mai bun joc numai in fata celei mai bune opozitii" spunea Ferguson anul trecut, dupa dubla cu Lyon din Champions League. Probabil ca si reciproca e adevarata daca am judeca doar dupa meciul de azi, pentru ca, in ciuda celor 5 goluri, plus cel anulat al lui Ronaldo, meciul nu a avut un ritm extraordinar, golurile fiind mai mult automatisme, masura diferentei nete de valoare intre echipele pe care le au la dispozitie Alex Ferguson si respectiv Nigel Clough.

Am putine de spus despre jumatatea lusitana a victoriei. Golul lui Nani a fost o copie a celui cu care Giggs i-a invins pe West Ham saptamana trecuta, intrare din stanga in centru si sut pe culoar, iar cel al lui Ronaldo - cel neanulat, mult prea aproape de inceputul reprizei secunde, l-am ratat complet.

Mi-a placut in schimb insistentul Darren Gibson, care a reusit si astazi sa marcheze, in ciuda numeroaselor faze de poarta pe care le-a stricat cu ratari fenomenale. "Succesul reprezinta capacitatea de a trece de la un esec la altul fara a-ti pierde entuziasmul", spunea Winston Churchill, si nu cred ca acest Gibson poate fi caracterizat mai bine de o singura fraza. De fiecare data cand a inceput titular in prima echipa, a cautat aproape cu disperare poarta, exact ca azi. Si, chiar daca pe unii dintre noi ne-a mai si exasperat cu ratarile lui cel putin naive, pustiul are deja cateva goluri pentru United. "Usor, usor, prinzi maimuta" spune un proverb englezesc, si este in egala masura amuzant si surprinzator cum, dupa ce a reusit sa transforme in gol devierea unei lovituri libere a lui Ronaldo, jocul lui Gibson s-a linistit si a putut in sfarsit sa treaca la indeplinirea sarcinilor lui de joc. Cu toate neajunsurile ei, aceasta extraordinara ambitie este o mare calitate, si nu exista un om mai potrivit decat Sir Alex Ferguson care sa transforme, odata cu maturizarea, aceasta uluitoare pofta de gol intr-un alt mijlocas-golgeter.

Alt remarcabil tanar, care are deja un numar maricel in dreptul golurilor pentru United, e Danny Welbeck. Ati vazut golul lui? Descrie perfect ceea ce englezii numesc "clinical finishing". "Executie medicala", adica simplu, eficient si precis. Fara artificii, dintr-o singura atingere, fara sanse pentru portarul Bywater. Dar atitudinea lui dupa gol? Calmul, impetuozitatea, mandria izvorata dintr-o subtila constiinta a propriei valori... Oricand se vor vedea lucrurile astea la un marcator al lui United, comparatia cu marele Cantona e inevitabila. Dar sa le vezi la un pusti de 18 ani... e intr-adevar ceva! Mi se pare ca Ferguson ii pregateste lui Capello un mare atacant.

In afara de aceste doua momente, scenariul parea scris dinainte, asa ca prea multe lucruri nu sunt de remarcat, cu atat mai mult cu cat nici Nani n-a mai facut obisnuita tumba dupa gol. Ah, golul anulat al lui Ronaldo... personal nu cred c-a fost off-side, dar interesanta lehamitea cu care portughezul l-a executat pe Bywater. :)

Iar golul lui Addison, dupa o actiunea tipic britanica, centrare-lovitura de cap, n-a facut decat sa anime jocul berbecilor pentru ceva mai mult de vreo 10 minute, suficient timp sa-si dea seama ca a-i egala pe United la 3 e o sarcina mult peste potentialul lor. Ma intreb ce echipa de fotbal poate in acest moment sa-i egaleze pe United la 3...

Si cam atat. Pride Park nici nu cred ca are motive sa planga in seara asta. Pur si simplu, e prea mult pentru Derby, echipa care a castigat FA Cup o singura data. In 1946.