Vocile care spun ca asta nu a fost un bun concert Sepultura au dreptate atunci cand il compara cu cel din 2003, dar nu si atunci cand raporteaza trupa la perioada Cavalera, perioada in care nu i-a vazut nimeni in concert si in care covarsitoarea majoritate a datatorilor cu parerea de sambata seara erau nista mucosi cu tricouri negre.
Trebuie sa recunosc, insa, ca e o mare diferenta fata de concertul din 2003, de la Arene. E o mare diferenta intre acel "Go out and tell everybody that this is the best fucking place to sing in the whole wide world" si lipsa de comunicare cu publicul pe mai bine de jumatate de concert sambata. Andreas n-a mai aparut pe scena imbracat in tricoul nationalei Romaniei, Derrick n-a mai luat steagul Romaniei branduit cu S-ul stilizat al trupei (fan-art) sa-l aseze pe tobe ca acum 5 ani, si cam tot concertul a stat mai degraba sub semnul obligatiei profesionale mai degraba decat al placerii de a canta. Iar publicul, oricat de incult si de needucat (ceea ce nu era tocmai cazul), simte asta. *
Totusi, si trupa a simtit ca acest public nu prea numeros al Polivalentei, care a platit un bilet exagerat de scump strict ca sa vada Sepultura, e pregatit sa dea mai mult. Asa ca in a doua parte a cantarii, mai ales dupa ce s-au eliberat de presiunea pieselor noi de pe A-lex si au inceput sa cante melodii mai vechi, a aparut si locul comun, in care cantaretii si publicul s-au intalnit, iar dupa bisul zgomotos si cele peste 2 ore de cantat fara pauza (!!!), pe monumentalul Roots Bloody Roots, cred ca multa lume simtea ca adevaratul concert cam de-acum ar incepe.
*
Chiar daca a iesit cum a iesit, cred si sper ca Sepultura a plecat din Romania lasand aici proasta impresie pe care si-o formasera dupa neplacuta experienta a concertului din 2006, de la amfiteatrul Eminescu (intr-o locatie obscura, in conditii tehnice execrabile, plasat intre doua mari evenimente muzicale le verii - BestFest si Live Earth, evident ca acel concert nu s-a bucurat de o expunere prea mare sau de un public prea numeros; altfel, cantarea a fost ireprosabila, iar atmosfera intima - aproape de club - mi-a lasat un gust placut - pacat ca nu s-a transmis asta pana pe scena).
*
Ca live act insa, comparand concertul Sepultura de la Arenele Romane din 2003 cu concertul Soulfly din aceeasi locatie, un an mai tarziu, trebuie sa spun ca schimbarea de componenta a trupei mi se pare mai mult decat fericita.
*
Cu alura lui imensa, Derrick Green e un spectacol in sine, doar ca aparitie. Si atunci cand completeaza asta cu o voce potrivita pentru genul lui de muzica si cu o prezenta scenica inteligenta, poate sa iasa un concert memorabil ca cel de acum 5 ani, pe care m-as incumeta sa-l numesc cel mai bun la care am asistat.
*
Tehnic, nici acest My Metal Festival nu prea a stralucit. Pe langa faptul ca pretul biletului a fost exagerat de mare - asta traducandu-se intr-un public redus ca numar - sunetul a fost destul de slab. Fara forta, fara suficient bass si fara suficiente inalte, cu zgomot de fond sesizabil, si cu vocea infundata pe Sepultura si cu niste efecte cel putin bizare pe The Sorrow (pe care ma indoiesc ca le-a vrut trupa), echipa tehnica n-a contribuit prea mult la succesul spectacolului. In plus, frumos ar fi fost sa vedem si noi macar o proiectie...
*
Merita mentionate si trupele de deschidere, care si-au facut bine datoria, chit ca in fata unui public putin cam sictirit si putin cam nerabdator sa treaca la felul principal - Sepultura. Au fost admirabili in contextul asta austriecii de la The Sorrow - un fel de Rammstein ai heavy-metalului - care cu prezenta lor scenica, si cu momentele delicioase in care au cantat urcati pe baricadele de protectie au reusit sa anime chiar si acest public si sa dea tonul la mosh pit.
Si pentru ca dupa concert m-am comportat ca un groupie adevarat, mergand la after-partyul din Hard Rock Cafe, merita spus ca si aia a fost o experienta memorabila. Pe langa pozele de mai jos, ideea ca am stat la masa cu Sepultura si ca am schimbat cateva vorbe cu ei ( Paulo si Andreas acceptand cu jumatate de gura ca a fost un concert bun - ceea ce imi intareste ideea ca asa a si fost - bun, dar cu jumatate de gura), mi se pare una la care ma pot intoarce cu drag.
Inainte de poze, o sa copiez si playlistul de la acest ultra-aglomerat (si probabil ultra-solicitant "1/4 of a Century - A Clockwork Tour 2009"). Sepultura a cantat:
Intro A-Lex IV
1. A-Lex I/ Moloko
2. Intro/ Filthy Rot
3. What I Do!
1. A-Lex I/ Moloko
2. Intro/ Filthy Rot
3. What I Do!
4. Manifest
5. Convicted In Life
6. Intro/ We've Lost U
7. A-lex II/ Treatment
8. False
9. Intro/ D.E.C.
10. Troops of Doom
11. Forceful Behaviour
12. A-Lex III/ The Experiment
13. Sceptic Schizo/ Escape
14. Mass Hypnosis
15. Innerself
16. Sepulnation
17. Refuse/ Resist
18. Territory
19. Arise
------------------
20. Kayowas Jam
21. Enough Said
22. Conform
23. Roots
14. Mass Hypnosis
15. Innerself
16. Sepulnation
17. Refuse/ Resist
18. Territory
19. Arise
------------------
20. Kayowas Jam
21. Enough Said
22. Conform
23. Roots
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu