Nici 5 minute

Steaua - FC Arges 2-0 (Nicolita '4, Stancu '78), Liga I Realitatea sezonul 2008/09 etapa a IV-a, Stadionul Ghencea, 2008-08-16

Un meci fara valoare pentru el insusi, important doar din perspectiva indiciilor pe care le ofera relativ la meciurile viitoare. Iar indiciile sunt imbucuratoare.

La fel ca la Istanbul, Steaua a deschis scorul dupa doar 4 minute, printr-un Banel Nicolita in plin reviriment de forma, la al doilea gol consecutiv. Toja, la debutul in Liga I, a centrat de pe stanga pana in centrul careului de unde Banel a trimis o lovitura de cap inselatoare de la coltul scurt. Mingea l-a sarit pe portar si a aterizat in plasa la coltul lung, fara vreo dorinta de a se mai juca inca o data cu nervii publicului din Ghencea.

Steaua a ramas in atac, construind cu precadere pe banda stanga, unde Toja a facut un meci foarte bun, el fiind, alaturi de Nicolita, unul din cei mai buni jucatori ai meciului.
Argesul a venit sa se apere, si n-au manifestat nici la 0-1 vreo dorinta de a ameninta poarta adversa. Cu atat mai mult dupa eliminarea din minutul 31 a lui Kamara, decizie usor pripita dupa parerea mea.

In tot cazul, ramasi in 10, pitestenii s-au dispus intr-o formula cu 8 fundasi, pe doua linii, doar Dulcea fiind abandonat undeva in fata, complet fara sens. Dar a ramas 1-0, chiar si dupa ce Dayro a scos un penalty pe care Arthuro l-a ratat cu seninatate, dupa ceva mai mult de jumatate de ora de joc. Faza faultului la Dayro a fost dupa mine din toate punctele de vedere mai grava decat intrarea lui Kamara la Golanski, dar chiar si asa, galbenul era culoarea cea mai indicata.

Intre doua driblinguri ale lui Toja, doua sprinturi ale lui Banel si doua cascaturi ale lui Zapata a curs cam tot restul meciului, si doar reusita lui Bogdan Stancu, intrat in locul lui Dayro Moreno - cu o evolutie palida azi - a reusit sa mai adauge ceva notabil partidei.

Banel a pasat in spate din careu, lateral stanga, punand pe picior gresit si portarul si fundasii argeseni, care au mai avut timp doar sa intoarca privirea pentru a-l vedea pe Stancu finalizand in poarta goala.

Ultra-temporizarea de dupa 2-0 i-a facut pe pitesteni sa urce si sa incerce chiar vreo 3 suturi la poarta, prilej pentru Zapata sa iasa la rampa. Dar in afara de eliminarea lui Lovin - intampinata cu urale in Ghencea - caseta tehnica a meciului nu s-a mai modificat pana la final.

Diferenta de valoare a fost evidenta, iar 2-0 nu reflecta atat evolutia meciului, cat atitudinea Stelei, banalul asigurarii unei victorii lejere in drum spre altele mai muncite.

Sigur, Steaua a beneficiat de un usor ajutor la eliminarea lui Kamara, dar nu exista indicii ca meciul ar fi fost in vreun fel diferit fara ea.
Iar concluziile acestui meci sunt imbucuratoare: Toja e o valoare care mai are nevoie doar de un pic de rodaj, Banel e in curs de recuperare si poate redeveni jucatorul de baza care a fost candva, Dayro Moreno, cea mai importanta piesa a echipei, isi poate permite un meci slab fara sa creeze o criza, rezervele pot juca uneori mai bine decat titularii, iar Steaua joaca un fel de fotbal nu neaparat ultra-spectaculos, dar sigur si promitator, cum n-am mai vazut in ultimii doi ani decat poate prima jumatate de ora cu Slavia din Ghencea.

E loc destul de crescut, si pare ca si vointa ar fi. Returul cu Galata e mai mult decat accesibil, si sa speram ca e momentul pentru o noua campanie europeana de succes. Primavara in C1?