2 X 3

Steaua Bucuresti - Galatasaray Istanbul 1-0 (Nicolita '57), Turul III Preliminar al Ligii Campionilor editia 2008-2009, mansa a doua, 2008-08-27, Stadionul Ghencea



Optimismul tuturor celor care se grabisera sa cante prohodul Stelei dupa tragerea la sorti a inviat brusc prin minutul 15 al partidei de la Istanbul cand Steaua conducea cu 2-0 impotriva tuturor asteptarilor si chiar putin impotriva firii, dar perfect justificat fata de cursul jocului.



Acum, dupa 2-2 la Istanbul, Romania a fost lovita de un val de optimism, insotit de o serie intreaga de "Stiam eu" si "Sunt sigur" debitata de fel de fel de personaje, avand mai mult sau mai putin legatura cu meciul asta. Ei bine, eu am fost sigur de a treia calificare in grupele CL inca dinainte de tragerea la sorti, cand spuneam ca nici Atletico nu e un adversar de speriat. Dar indoiala e un demon parsiv.



Primul moment in care m-am indoit au fost inceputul meciului de la Istanbul, cand unei echipe a Galatei plina de individualitati noi i-am opus o formula neinchegata, cu un debutant si cu acelasi cuplu de inchizatori care nu merita de multe ori, la nota pentru prestatie, nici punctul din oficiu. A iesit pana la urma bine, cu Steaua incepand meciul de aseara ca favorita certa. Indoielile mele de ieri se legau de doua scenarii posibile: primul, prea aproape de cosmar pentru a fi adevarat, insemna 0-0 pana aproape de final si un gol al turcilor in ultimele minute, ceea ce ar fi insemnat aproape sigur iesirea Stelei, pentru ca la capitolul incredere, daruire si tarie de caracter distanta intre echipele romanesti si cele turcesti seamana cu cea dintre un 0 si doua, lipite, cu un plus in fata.
Al doilea scenariu, mai plauzibil dar mai putin infricosator, era ca Galata, mai rodata dupa doua meciuri oficiale, un trofeu si doua victorii, va avea o alta fata in meciul de la Bucuresti, pentru ca nu trebuie sa uitam ca la capitolul individualitati, cel putin dupa parerea mea, lotul lui Galatasaray este mult peste cel al Stelei.

Asta a fost probabil si principalul combustibil pentru alimentarea sperantelor inimosilor suporteri turci, dar realitatea de pe teren a aratat destul de diferit cu cea mai mult dorita decat gandita de un neamt pe malul Bosforului.

Ambii antrenori au promis formule super-ofensive, dar numai Skibbe s-a tinut de cuvant, incepand meciul cu Kewell, Nonda, Arda Turan si Lincoln titulari, si cu capitanul Hasan Sas pe banca. Desi a promis o formula cu 2 varfuri, cu Bogdan Stancu ca titular, Lacatus a deceptionat exclusivitatile celui mai vizitat site din Romania incepand meciul cu acelasi cuplu-minune la mijlocul terenului, Lovin-Ovidiu Petre, doi oameni pe care a-i numi "sportivi" pare o intreprindere hazardata.

Inceputul a apartinut turcilor, si a culminat cu bara lui Kewell, mai putin periculoasa decat pare din aceasta fraza, mingea aterizand pe transversala portii lui Zapata, nu lovind-o frontal.
Dupa care jocul s-a echilibrat, in sensul ca nici o echipa n-a mai jucat mare lucru, Steaua avand totusi o usoara superioritate intr-un joc per ansamblu destul de haotic.

Repriza a doua a debutat cam de aceeasi maniera, cu turcii incepand tare, dar terminandu-si destul de repede recitalul. Fata de miza meciului, jucatorii Galatei mi s-au parut destul de apatici si lipsiti de motivatie, asa ca golul izbavitor a venit oarecum firesc, plusurile Stelei accentuindu-se spre jumatatea reprizei a doua, chit ca jocul a avut acelasi aspect dezorganizat.
Minutul '57. Toja paseaza pe culoar pentru Banel scotand din joc doi fundasi, iar Banel il executa simplu pe portarul Aykut. Probabil ca a fost off-side, dar din prisma rezultatului final asta e la fel de relevant pe cat e golul pentru calificare. Turcii au protestat vehement dupa meci ca au fost invinsi cu gol din off-side, dar par sa fi uitat ca trebuiau sa inscrie pentru calificare si ca au avut un singur sut pe poarta intr-un meci in care victoria era singura optiune.

Cu Hasan Sas si Umit Karan pe teren, Galata a terminat meciul cu un forcing amintind de Turcia de la Europene, dar complet lipsit de rezultat. Cel mai aproape de gol a fost Black Mamba Nonda, care a primit o pasa excelenta la 10 metri de poarta lui Zapata, dar ezitarea de jumatate de secunda a fost de ajuns pentru Petre Marin sa-i blocheze mingea.

Si s-a terminat 1-0, un meci care putea la fel de bine sa nu se joace, dar care a consfintit adaugarea unei noi pagini la istoria europeana a singurei echipe romanesti care se poate mandri cu asa ceva.