Eh,
macar meciul asta n-a mai fost stricat de arbitru. Desi prevenit de
prestatia infioratoare a lui Clattenburg de duminica si de belele
care s-au napustit pe capul lui dupa meci, Lee Mason nu s-a sfiit sa
ia cateva decizii curajoase intr-un meci destul de nebun, in care 3
din cele 9 goluri au fost inscrise din penalty. Chiar si asa, au fost
in joc doua greseli majore. Chelsea trebuia sa primeasca inca un
penalty la un hent clar facut, cred, de Keane, iar Chicharito a fost
oprit pentru offside intr-o faza in care nici nu se punea problema si
care l-ar fi lasat singur cu portarul.
Si
decizia de a da un penalty lui Chelsea in ultima secunda din primele
90 de minute de joc a fost una extrem de curajoasa si poate putin
fortata, dar cu destula acoperire regulamentara. Dar in tot cazul, e
pacat sa stricam un meci asa de frumos ca cel din seara asta
discutand despre lucruri atat de triviale ca deciziile de arbitraj.
Daca duminica arnitrajul lui Clattenburg a fost mult prea ingrozitor
pentru a mai putea fi atenti la orice altceva, seara asta a fost o
pledoarie pentru fotbal, un meci dupa care personal nici macar nu
sunt prea suparat ca United paraseste competitia dupa ce am vazut cat
de eficient pot combina, cat de bine pot finaliza, si cu cata
usurinta se poate intampla asta pe terenul liderului.
A
fost un meci incredibil de deschis dar, dupa cum cei doi portari pot
depune marturie sub juramant, nu se putea ajunge la un asemenea scor
fara o adaptare post-moderna a vreunei variante din comedia erorilor.
Oriol Romeu a deschis spectacolul oferind pe tava lui Anderson o
minge pe care Cech nu o astepta inapoi atat de devreme. O simpla
deviere pana la Giggs a fost de ajuns sa-l puna pe galez in situatia
de a-l executa pe Cech cu un sut calculat cum numai experienta lui
Giggs o poate face, cu stangul la coltul scurt.
Belgianul
Alex Buttner a jucat bine in prima jumatate de ora si ramane un
fotbalist extrem de promitator. Dar a platit destul de scump greseala
de a-l fi faultat in careul propriu pe Victor Moses, Fergie
schimbandu-l la pauza. In tot cazul, penaltyul din care David Luiz a
egalat a fost cat se poate de corect, dar si la doar cativa
centimetri de a fi scos de un Lindegaard in forma excelenta.
Si
ca la un meci de box de supergrei, au urmat loviturile, una dupa
alta, si de o parte si de cealalta. United a combinat, ca si in
meciul trecut, mult mai eficient decat Chelsea, dar golul doi, al lui
Chicharito, a fost tot rezultatul unei mingi pierdute extrem de usor
de Chelsea la mijlocul terenului, pasa in fata gasindu-i pe albastri
pe picior gresit in aparare. Chicharito a bajbait destul, dar a
reusit sa inscrie al saselea gol impotriva lui Chelsea, primul cu
piciorul stang.
Golul
al treilea, al lui Nani, a fost de toata frumusetea. O circulatie a
mingii ca de flipper in preajma careului de 16 metri al lui Cech l-a
lasat pe Nani in pozitie ideala, iar executia portughezului a amintit
de zilele in care nu i-ar fi fost nimanui rusine sa-i spuna
fotbalist. Scarita care nu i-a dat prea multe sanse capitanului
albastrilor. Nu era insa desprinderea decisiva a diavolilor pentru ca
sapte minute mai devreme Gary Cahill a egalat dintr-o lovitura de cap
rezultata in urma unui corner. Mingea nu a cazut si nu a atins plasa,
dar s-a vazut destul de clar ca Rafael a respins-o din spatele liniei
portii.
Cu
un gol avans si o jumatate de ora de joc, diavolii au slabit ritmul
si au inceput sa joace cu acea indolenta care ma scoate din minti in
toate meciurile care se incheie cu doar un gol avans si cu echipa
adversa atacand in valuri. Si, pentru prestatiile excelente din seara
asta ale lui Anderson, Giggs, Chicarito, Nani sau Lindegaard, tanarul
Wootton a facut o serie de greseli care au reusit pana in final sa
anuleze tot ce au construit colegii lui. A inceput prin a-l faulta pe
Ramires in careu in ultima secunda, dandu-i posibilitatea lui Hazard
sa egaleze cu al doilea penalty pentru gazde.
Apoi,
in prelungiri, i-a facut cadou lui Sturridge o minge cu care
atacantul englez a reusit, in sfarsit, sa inscrie, desi a avut pana
atunci un meci plin de balbailei care au inclus si o impiedicare in
careu in pozitie de singur cu portarul, la 0-0. Iar la golul lui
Ramires, de 5-3, United era atat de preocupata de atac incat
aparatori mai erau doar doi pusti a caror varste adunate fac mai
putin decat Ryan Giggs.
Nu
mai avea sa schimbe nimic golul din penalty al lui Giggs, inscris cu
un minut inainte de terminarea celor 120 regulamentare, ci doar sa
incoroneze un meci atat de placut incat are toate sansele sa devina
antologic. 01:05
Un comentariu:
e olandez buttner.
din pacate era o ora tarzie si la 1:1 am sunat stingerea.
Trimiteți un comentariu