Just Like Starting Over

Die Welt ist alles was der Fall ist. Prima propozitie din Tractatusul lui Wittgenstein ma urmareste de prima data cand am citit-o. Intentia lui Wittgenstein a fost de a spune altceva prin asta, dar functioneaza la fel de bine si in felul in care o interpretez eu. „Lumea este tot ceea ce este.” Nu e nimic mai mult decat ceea ce se vede, nu e nimic in spatele simturilor. Nu exista magie, nu exista supranatural. Bineinteles, aici se deschide o intreaga discutie despre natura lui Dumnezeu si posibilitatea existentei lumii ca atare. Tema care l-a preocupat cu siguranta pe Wittgenstein, dar de care nu s-a ocupat, considerand ca arta lui nu dispune de instrumentele necesare pentru a o face. Adera oare la ideea spinoziana ca Dumnezeu este natura? Greu de spus daca Spinoza insusi credea asta, atata timp cat Sandoiu a derivat din scrierile lui ca ce a vrut sa spuna de fapt este "Deus sive natura naturae"(„Dumnezeu este natura naturii”), o chestie mult mai plauzibila. Sunt comfortabil cu gandul unui Dumnezeu rece si indiferent, iesit de sub spectrul axiologic, pentru care este perfect indiferent ceea ce se intampla in lume. Asta e ideea lui Wittgenstein. Dar atunci inseamna ca ne desfasuram in planuri separate, fara puncte de contact, ca existenta si realitatea noastra sunt total rupte de divin, ceea ce e la fel de bine cu a spune ca Dumnezeu nu exista. Nu stiu nicaieri ca Wittgenstein sa fi vorbit de puncte de contact intre cele doua entitati. Imi place ideea patristica dupa care noi suntem o simpla iradiere a substantei divine, un soi de talas al principiului perfect, si sunt surprins ca Wittgenstein nu a vazut in nici un moment abordarea asta.

Uf, voiam sa scriu despre Beatles. Despre felul in care au ajuns sa fie trupa mea preferata. Se pare ca accidental, felul de accident fericit despre care Paul spune ca ar naste arta. Ma onoreaza sa spun ca arta mea este a imi placea Beatles, desi stiu ca nici macar la asta nu sunt prea bun. Nici n-as avea cum, the Fab Four au schimbat muzica si au schimbat lumea, e natural ca vor avea armatele lor de apostoli peste tot. Mai stiu ca multi oameni nu au un raspuns la intrebarea despre trupa preferata si ca nici macar nu e necesar sa aiba. Iar cand il au, de cele mai multe ori e un raspuns standard si am indoilei ca poate fi si altfel. M-am apropiat de multe ori emotional de multe alte muzici, si e clar ca apropierea emotionala este mai puternica decat alegerea aproape in totalitate constienta pe care am facut-o cu Beatles. Dar poate ca alegerea contienta a fost facuta intr-un moment in care pana si rationalitatea imi era condusa de emotii (presupunand ca exista un moment in care ea se elibereaza, desi asta e o discutie larga), sau poate ca pur si simplu edificiul rational pe care l-am construit in jurul ideii ca Beatles e trupa mea preferata a devenit, dupa atata timp, mult mai puternic decat orice destabilizare pe care ar fi putut sa i-o produca emotiile. Sunt cam radical in distinctia pe care o fac intre emotii si ratiune, si probabil ca o analiza mai atenta a acestor doua parti care ne locuiesc ar releva existenta unor interconexiuni profunde intre ele, interconexiuni care le-ar face mult mai putin clara linia de demarcatie.

Imi place sa-mi arunc speculatiile in jurul faptului pe care incerc sa-l exprim, dar asta imi transforma expozeul intr-unul bombastic si total ineficient din punct de vedere al comunicarii. Investigatia mea de azi a pornit de fapt de la „Just Like Starting Over”, singleul lui John Lennon care era in topuri in decembrie 1980 cand a fost impuscat si cauta sa descopere felul in care i-am despartit in tabere atat de antagonice pe John si Paul si la cat de natural si cat de puternic am aderat la cea din urma, mergand pana a partizana de multe ori cu Mark Chapman, asasinul lui Lennon si pana la a arunca asupra tuturor asiaticelor pe care le intalnesc stigma lui Yoko Ono.

Am esuat lamentabil, dar probabil ca Wittgenstein m-ar intelege. Stie si el prea bine cat de greu este sa capturezi ideile care functioneaza numai in salturi si in combinatii aleatorii si sa le dai o structura suficient de liniara incat sa fie inteligibila pentru cititor. 13:24