marți, 30 martie 2010

Bittersweet revenge

Bayern Munchen - Manchester United 2-1 (Ribery '77, Olic '90 - Rooney '2), UEFA Champions League 2009-2010, Last 8 1st leg, 2010-03-30, Allianz Arena, Munich

Desi pastreaza o vaga aroma a revenirii aidoma celei din faimoasa finala din '99, putin probabil ca un asemenea rezultat sa-l faca pe Sammy Kouffour sa se simta razbunat.

United era favorita la calificare inainte de meci si, in ciuda rezultatului, asta nu s-a schimbat prea mult. Situatia e favorabile, iar lui SAF ii convine de minune. A spus-o si dupa turul semifinalei Carling Cup cu City ("Win your home game and you're through"), a spus-o si inainte de meciul asta, odata cu afirmatia ca obiectivul in Germania e sa inscrie. Nici o problema, a fost nevoie de doua minute pentru asta, iar Vidic, daca voia trei puncte in Germania, putea sa fie nitel mai atent atunci cand Evra s-a apucat sa se dribleze singur in careu in asteptarea lui Olic.

Meciul a parut sa se incheie foarte repede. Prima actiune de atac, fault, centrare in careu, iar De Michelis ar trebui sa-si schimbe masca cu o punga de carton pentru cat de liber l-a lasat pe Rooney in careu. De la 7-8 metri, doar portarul in fata, un cadou pentru englezi.

Dupa gol insa, aspectul jocului s-a schimbat si, chiar daca United a aratat ca e echipa mai puternica, mai combinativa si mai tehnica, transformand fiecare atac intr-o amenintare sumbra, Bayern a impins jocul in partea cealalta a tereenului, aducand in scurt timp posesia si numarul de suturi la poarta la niste cifre care in mod normal ar indica o diferenta de clasa. Daca excludem bara lui Nani dupa o executie pe cat de spectaculoasa pe atat de surprinzatoare, sutul lui Rooney in adversar de la 10-11 metri si un lat moale al lui Carrick dupa o pasa inapoi, diavolii n-au facut decat sa se apere in prima repriza. De aparat in schimb, s-au aparat bine, linia de fund a fost stabila iar van der Sar, omul meciului dupa parerea mea, a scos toate mingile cu o siguranta greu de regasit. Nemtii, cu Ribery la timona, au atacat mult, dar au pierdut puncte la eficienta. Nici o centrare laterala nu si-a atins tinta, suturile au fost toate pe portar, iar atunci cand era nevoie de doar o deviere, piciorul de fundas a fost mereu mai aproape decat cel de atacant.

Alt aspect remarcabil al primei reprize au fost caderile in careu, numeroase de ambele parti, de care arbitrul a facut bine sa nu se lase impresionat. Am mai vazut si cateva faulturi uracioase, dintre care o talpa a lui Scholes pe coapsa adversarului si Nani lovit de cateva ori ceva mai tare decat s-ar putea justifica de o intrare la minge.

Repriza a doua a fost mult mai calma decat prima, nemtii au mai scazut putin ritmul, iar Ferguson, mizand pe faptul ca apararea o sa reziste pana la sfarsit, a inceput sa experimenteze sisteme de joc. A transformat 4-5-1 in 4-4-2 cu Berbatov in locul lui Park si i-a dispus pe Nani si nou-intratul Valencia ca aripi clasice. In afara de cateva fineturi concretizate in pase cu exteriorul, combinatii rapide si un-doiuri neasteptate, nu s-a schimbat mare lucru. Nimeni n-a aparut la sustinerea lui Rooney, care de cateva ori a fost nevoit sa arunce suturi slabe spre poarta din lipsa de optiuni.

Se pasea incet, dar sigur, spre un 0-1 previzibil, dar a venit apoi un hent stupid al lui Gary Neville, o lovitura libera din pozitie buna a lui Ribery si o deviere total nefericita a lui Rooney in directia opusa celei in care plecase portarul. 1-1 si, desi sperantele bavareze nu s-au revigorat cine stie ce, nemtii se simteau macar usurati de evitarea unui esec pe teren propriu.

Orgoliul lui United s-a trezit putin si terenul s-a inclinat din nou, pentru scurt timp, spre poarta lui Butt, dar ambitiile au ramas la aceeasi cota de siguranta data de golul in deplasare.

Pentru ca au acasa o ditamai cupa care contrazice multe vorbe de duh legate de nemti, englezii s-au lasat pe spate si au asteptat finalul, in timp ce van Gaal cauta disperat solutii ofensive. Asta a dus la o suprapopulare a atacului, dar a fost nevoie de o greseala a lui Evra (care a incercat sa se intoarca cu mingea la picior in propriul careu), o neatentie a lui Vidic (care nu si-a dat seama de miscarea atacantului) si de specularea unei situatii favorabile deloc previzibile de catre Olic pentru ca Bayern sa termine meciul cu o victorie. Victorie obtinuta in minutele de prelungire, lal fel ca cea a lui United de acum 11 ani, dar nici pe departe la fel de dulce. Fiindca se joaca doua manse.

3 comentarii:

Marius spunea...

Am vazut la un moment dat un episod de Top Gear in care prezentatorul avea de prezentat o Alfa Romeo. Omul s-a angajat ca pt fiecare cliseu pe care il foloseste in descrierea masinii sa plateasca o mica taxa intr-o cutie aflata pe bordul masinii. Evident, a umplut-o pana la sfarsit. Dar era o cutie mica. Pt postul asta ti-ar fi trebuit o cutie medie; cu potential de crestere.

Leo spunea...

Mare, mare noroc am ca nu mi-am luat acelasi angajament.

Anonim spunea...

acum dupa retur ce mai poti sa mai spui???????????
cel mai mult ma bucur ca a luat bataie manchester. Sully