He could've won the cup, but he fucked it up (Cantec popular. Foarte popular)
Chelsea - Manchester City 2-4 (Lampard '42 '9 (pen.) - Tevez '45 '76 (pen.), Bellamy '51 '87), Barclays Premier League 2009/10 Matchday 28, 2010-02-27, Stamford Bridge, London
Nu prea am inteles de ce asa mare galagia in jurul lui "Terrygate". E o problema intre doi barbati, care ar trebui rezolvata intre doi barbati, si care nu priveste in nici o masura publicul larg, consumatorii de fotbal sau fotbalul in sine. Evident, asta nu o face mai putin amuzanta, si probabil asta e aspectul pentru care presa insista sa redea in cele mai mici detalii orice reactie la tensiunile create la orice nivel din cauza aventurii pe care John Terry a avut-o cu mama copilului lui Wayne Bridge.
Am fost surpins ca un om asa de serios cum e Capello a luat atat de brusc si de irevocabil decizia de a-i lua lui Terry banderola de capitan al Angliei pentru o chestie care n-ar fi trebuit sa iasa din dormitorul omului in primul rand. Dar pana la urma, pierderea unui om poate fi castigul altor vreo 300 de milioane, pentru ca - indiferent daca are legatura sau nu - infrangerea pe care Chelsea, condusa din teren de Terry, a suferit-o azi in fata unui Manchester City pentru care Wayne Bridge s-a achitat de sarcini onorabil, dar nu extraordinar, va fi asociata de toate partile implicate cu conflictul dintre cei doi barbati.
Si iata cum, dupa finala Champions League din 2008, in urma careia John Terry si-a auzit numele cantat cu multa bucurie in Stretford End, fundasul londonez pune din nou umarul la castigarea unui trofeu de catre Manchester United, combatandu-le rivalii din interior. Din nou, nu-l vad pe Terry vinovat pentru infrangerea lui Chelsea din 2008. Un penalty ratat e mai mereu un accident, si se poate intampla oricui. Dovada e ca eroul acelui sezon si, pe undeva, si al acelei seri, Cristiano Ronaldo, si-a ratat si el penalty-ul, fara impact asupra deznodamantului. Mult mai grava si mai decisiva mi se pare indolenta care se citea pe fata lui Anelka la ultimul penalty, acela pe care l-a trimis incet si previzibil, mana cereasca pentru van der Sar. Dar istoria, femeie capricioasa, l-a retinut pe John Terry, si e posibil ca, daca in mai Rooney va fi cel care va gusta argint, John Terry sa se pricopseasca cu vreun alt cantecel pe numele lui, tot fara sa fie principalul vinovat pentru fapte.
De-asta greselile astea aparent micute e mai bine sa fie evitate. Chiar daca astazi Hilario s-a ridicat la inaltimea numelui lui la primele doua goluri incasate, chiar daca Obi Mikel l-a lansat ideal pe Tevez pentru a egala cu un minut inainte de pauza, chiar daca prestatia lui Belletti a fost jenanta si mutarile lui Ancelotti neinspirate, toate camerele au fost pe John Terry. Si chiar daca atunci cand Tevez, "the twat from Argentina" asa cum este alintat acum in jumatatea rosie a Manchesterului, a sarit la gatul lui atitudinea lui Terry a fost una foarte cerebrala si controlata, nimeni nu se va sfii sa il rada si sa il arate cu degetul. "Dupa ce ca e vinovat de catastrofa echipei sale, si posibil de pierderea titlului, mai si sare la bataie", vor spune.
Of, John Terry, leul din stema Albionului, ce rau ai ajuns! "The lions slips tonight" au cantat batjocoritor, si nu s-au mai oprit de atunci. Iar tu le dai in continuare motive. De-asta zic, greselile astea marunte, despre care iti spui ca n-or sa conteze, e mai bine sa nu le faci. O sa ma bucur pentru al patrulea campionat consecutiv, dar parca preferam o competitie ceva mai cinstita. O competitie de fotbal, nu una in care sa conteze cine cu nevasta carui coleg s-a incurcat.
Am fost surpins ca un om asa de serios cum e Capello a luat atat de brusc si de irevocabil decizia de a-i lua lui Terry banderola de capitan al Angliei pentru o chestie care n-ar fi trebuit sa iasa din dormitorul omului in primul rand. Dar pana la urma, pierderea unui om poate fi castigul altor vreo 300 de milioane, pentru ca - indiferent daca are legatura sau nu - infrangerea pe care Chelsea, condusa din teren de Terry, a suferit-o azi in fata unui Manchester City pentru care Wayne Bridge s-a achitat de sarcini onorabil, dar nu extraordinar, va fi asociata de toate partile implicate cu conflictul dintre cei doi barbati.
Si iata cum, dupa finala Champions League din 2008, in urma careia John Terry si-a auzit numele cantat cu multa bucurie in Stretford End, fundasul londonez pune din nou umarul la castigarea unui trofeu de catre Manchester United, combatandu-le rivalii din interior. Din nou, nu-l vad pe Terry vinovat pentru infrangerea lui Chelsea din 2008. Un penalty ratat e mai mereu un accident, si se poate intampla oricui. Dovada e ca eroul acelui sezon si, pe undeva, si al acelei seri, Cristiano Ronaldo, si-a ratat si el penalty-ul, fara impact asupra deznodamantului. Mult mai grava si mai decisiva mi se pare indolenta care se citea pe fata lui Anelka la ultimul penalty, acela pe care l-a trimis incet si previzibil, mana cereasca pentru van der Sar. Dar istoria, femeie capricioasa, l-a retinut pe John Terry, si e posibil ca, daca in mai Rooney va fi cel care va gusta argint, John Terry sa se pricopseasca cu vreun alt cantecel pe numele lui, tot fara sa fie principalul vinovat pentru fapte.
De-asta greselile astea aparent micute e mai bine sa fie evitate. Chiar daca astazi Hilario s-a ridicat la inaltimea numelui lui la primele doua goluri incasate, chiar daca Obi Mikel l-a lansat ideal pe Tevez pentru a egala cu un minut inainte de pauza, chiar daca prestatia lui Belletti a fost jenanta si mutarile lui Ancelotti neinspirate, toate camerele au fost pe John Terry. Si chiar daca atunci cand Tevez, "the twat from Argentina" asa cum este alintat acum in jumatatea rosie a Manchesterului, a sarit la gatul lui atitudinea lui Terry a fost una foarte cerebrala si controlata, nimeni nu se va sfii sa il rada si sa il arate cu degetul. "Dupa ce ca e vinovat de catastrofa echipei sale, si posibil de pierderea titlului, mai si sare la bataie", vor spune.
Of, John Terry, leul din stema Albionului, ce rau ai ajuns! "The lions slips tonight" au cantat batjocoritor, si nu s-au mai oprit de atunci. Iar tu le dai in continuare motive. De-asta zic, greselile astea marunte, despre care iti spui ca n-or sa conteze, e mai bine sa nu le faci. O sa ma bucur pentru al patrulea campionat consecutiv, dar parca preferam o competitie ceva mai cinstita. O competitie de fotbal, nu una in care sa conteze cine cu nevasta carui coleg s-a incurcat. Dar viata e nemiloasa, mai ales cand urci pe un piedestal si-apoi, de la inaltimea de la care toti oamenii se vad mici, aluneci. Asa ca o sa ma alatur lor, hienelor care canta "Viva John Terry" de fiecare data cand vad Chelsea blue in fata ochilor. Iar rasul asta, oricat ai fi de tare, te afecteaza. Pana intr-acolo incat Milito a trecut de tine ca de un jalon.
Nu-i nimic, sansa mantuirii ne e tot timpul la indemana. Pentru tine, sper sa fie campionatul mondial. Noroc cu Fat Frank, macar el a dat doua goluri care imi vor salva cat de cat o etapa de Fantasy Premier League, altfel dezastruoasa.
Nu-i nimic, sansa mantuirii ne e tot timpul la indemana. Pentru tine, sper sa fie campionatul mondial. Noroc cu Fat Frank, macar el a dat doua goluri care imi vor salva cat de cat o etapa de Fantasy Premier League, altfel dezastruoasa.
Un comentariu:
The Captain a fost şi va rămâne mereu aşa. Ăsta e stilul lui.
Chelsea a pierdut un meci şi e deja o tragedie. Asta arată ce reprezintă această adevărată maşinăie în lumea fotbalului.
Trimiteți un comentariu