Manchester United - Blackburn Rovers 2-0 (Berbatov '55, Rooney '87), Barclays Premiership 2009-2010, Matchday 11, 2009-10-31, Old Trafford, Manchester
Big Sam e cu siguranta ingrijorat in legatura cu posibilitatile de exprimare ale echipei sale. Piratii sunt departe de perioada de acum 7-8 ani (pre-big four, daca vreti), cand bagau in sperieti echipele mari, si inca si mai departe de momentul lor de glorie, in 1995, cand au castigat singurul lor titlu de Premier League, profitand de suspendarea de 8 luni a lui Cantona si de fenomenalul instinct de golgeter al lui Alan Shearer. Dar sezonul asta exista cateva nume in josul paginilor cu clasamentul Premier League cu suficient de putine pretentii la a aparea si la anul in acelasi clasament. Cu Portsmouth si Wolves atat de slabe, ramane practic doar un loc retrogradabil, la care Hull e favorita certa. Asadar timp ar fi. Dar pe langa timp, Allardyce are nevoie si de o idee de joc ceva mai valida decat ce se vede acum, si poate si de niste 1-2 fotbalisti macar la fel de buni ca Santa Cruz. McCarthy si Di Santo nu par sa functioneze, iar sezonul urmator s-ar putea sa fi mult mai dur.
Meciul asta a inceput intr-o atmosfera complet lipsita de glamour, cu o vizibila lipsa de chef de fotbal din partea ambelor echipe. Si multa vreme nu s-a intamplat mare lucru, in afara de o tatonare prelungita a lui United de-a lungul liniei de doua treimi.
Blackburn a avut o semi-ocazie in primele 10 minute, dar semnalul de inceput de meci a fost dat de Berbatov, dupa mai bine de jumatate de ora de joc. Sut puternic de la 18-20 de metri central, tare si la semi-inaltime, cu ceva probleme pentru Robinson. In afara de o incursiune la care Evra a acazut in careu si niste tentative de patrundere ale lui Rooney, cam asta a fost prima repriza.
A doua a inceput cam la fel, dar s-a incins mult mai repede. Berbatov a dat gol imediat dupa reluare, in urma unei actiuni frumoase si in viteza, din trei pase pe ruta Anderson-Rooney. Gol anulat insa, pentru ca, inainte de a-i trimite lui Berbatov la 4 metri in fata portii goale, Rooney era in off-side cand a primit pasa.
Scorul s-a modificat prima data in minutul 55, si tot Berbatov se face vinovat. Pasa primita de la Valencia, cu spatele la poarta, pe linia careului, central, cu fundas in spate. Executie de mare rafinament a bulgarului, care a preluat cu stangul, apoi a sutat din intoarcere, atat de puternic si de precis incat Robinson n-a avut prea multe sanse.
La 1-0, toata lumea parea impacata cu situatia. Singur Foster se gandea ca trebuie sa fie blestemat in vreun fel pentru ca iata, de cum a intrat, van der Sar are o gramada de timp sa se plictiseasca in poarta. Si asta in conditiile in care fundasii centrali au fost Brown-Evans, niciunul titular de drept.
Odata cu trecerea timpului, a fost totusi nevoie si de van der Sar in vreo 3 randuri, iar Benny McCarthy chiar a reusit sa bage mingea in poarta, dupa un off-side insa.
Obertan a primit aproximativ jumatate de ora de joc la debutul lui in Premier League, si a alternat cu rigurozitate miscarile pe teren extraordinare cu finalizarile catastrofale. Cel putin 3 ocazii absolut monumentale a ratat Obertan, dar sper ca o sa treaca relativ repede peste momentele astea, pentru ca are stofa de mare fotbalist. Iar Old Trafford are nevoie de un alt francez legendar. In tot cazul, Nani nu avea dreptate sa fie atat de suparat cand a fost inlocuit cu Obertan. Chiar fara rezultate, jocul francezului a fost mult peste ceea ce obisnuieste sa arate Nani, iar momentele de gratie ale portughezului sunt suficient de rare incat sa le putem spune exceptii.
Tot in situatia asta e si Anderson care, desi astazi a jucat bine si pare sa fi crescut in joc, e inca departe de ce se astepta de la el, si sufera de o acuta lipsa de incredere in sine. Am vazut asta azi cand, ramas liber in pozitie ideala (15 metri, central), a preferat sa paseze in lateral in loc sa traga. E o diferenta uriasa din punctul asta de vedere intre el si Berbatov, cam la fel de mare ca cea in sens invers daca ii comparam la viteza, numar de sprinturi si kilometri alergati.
Owen a intrat si el in locul lui Berbatov, si a avut suficient timp sa rateze o ocazie mare, sutand in pamant si dincolo de coltul lung o minge impinsa perfect de Valencia, la 10 metri lateral dreapta. Daca e de acord cu cele 10-15 goluri pe care Ferguson i le-a trasat ca obiectiv, Owen ar face bine sa inceapa sa inscrie. Performantele lui de pana acum n-arate prea convingator.
Rooney, care cauta sa-si regaseasca forma dupa ce o accidentare l-a tinut o vreme pe tusa, a reusit sa inchida tabela cu cateva minute inainte de final. Pasa pe pozitie viitoare de la Anderson, sprint puternic din spate si "Pele alb" l-a executat elegant pe Robinson, aruncand mingea in spate, la coltul lung.
Inca doi remarcati in meciul de azi: primul e Luis Antonio Valencia, jucator privit cu neincredere la venirea pe Old Trafford, si pentru ca trebuia, cel putin in ochii suporterilor, sa-l inlocuiasca pe cel mai bun fotbalist din lume, dar si pentru ca performantele lui de la inceputul sezonului nu promiteau mare lucru. Hondurianul e insa pe o panta ascendenta, iar jocul lui a capatat multa consistenta in ultima vreme. Doua goluri in ultimele 4 meciuri, o atitudine tot mai buna pe teren, forta, viteza si varsta, plus o crestere vizibila in consistenta, sunt datele care l-au transformat pe Valencia in titularul postului de aripa dreapta. Sper ca peste inca niste etape Obertan sa-si intre si el in ritm, iar United sa aiba in sfarsit doua aripi solide, in stare sa scoata adversari din joc si sa arunce mingi periculoase in careu. Giggs si Scholes isi merita pe deplin odihna, si la varsta lor ar trebui sa apara doar ca guest star-uri, nu ca solutii de rezolvat meciuri.
Al doilea remarcat e publicul de pe Old Trafford, care a crescut si el mult in decibeli fata de acum 3-4 sezoane. Probabil ca si rezultatele, dar si politica clubului de apropiere a fanilor au contributia lor la asta. Goes by the name a rasunat continuu aproape jumatate de repriza, iar Glory, Glory Man United cantat de 75 de mii de oameni nu reprezinta in nici un caz cel mai bun fel de a intra pe teren. Decat daca esti Manchester United.
Pentru panoul de onoare mai avem un moment care mi se pare pretios si prin continut, si prin frecventa: Berbatov masandu-i piciorul lui Samba, cazut, ca sa-l scape de carcei. Un gest simplu, sincer si natural, care te face sa realizezi ca dincolo de bani, de trofee si de scor, cei 22 de barbati de pe teren au niste valori pe care le-am vrea universale: respect, competitivitate, fair-play. Uneori chiar nu conteaza ce tricou porti.
2-0 deci, si tot doua puncte in spatele lui Chelsea, pe care United ii va infrunta saptamana viitoare, intr-un meci care ne va da un pot bun legat de campioana de anul asta. Blackburn ramane pa 17 dar, repet, fara motive serioase de ingrijorare. Sa vedem cat de priceput e domnul Ancelotti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu