Suicidial Tendencies

Manchester United - Arsenal 2-1 (Rooney (pen) '59, Diaby (og) '64 - Arshavin '40), Barclays Premier League 2009-2010, Matchday 4, 2009-08-29, Old Trafford, Manchester

Dupa cum scrie si-n parantezele alea cu litere putine, victorie cam in hacuri pentru United, care-au beneficiat din plin de norocul de-a da peste o echipa care stie ce joaca, dar a uitat de ce.

Pe vremuri - adica inainte ca numele Abramovich sa poata fi bagat in aceeasi propozitie cu "fotbal" - asta chiar era un meci important, de multe ori decisiv sau aproape decisiv pentru stabilirea campioanei. Acum, indiferent daca Arsenal bate pe Old Trafford si ii ia lui United 4 puncte pe sezon (ca anul trecut), exista suficiente Ville, Evertoane, ba chiar Hulluri si Stokeuri care sa faca puctele astea inutile pentru socoteala din mai. Si tot ce-a ramas din confruntarea asta e audienta mare si statisticile aberante, de genul de cate ori l-a batut Wenger pe Ferguson sau invers, care-a pierdut mai tarziu ultimul meci si alte asemenea. Pentru ca asta-i treaba cu statisticile: manuite cu grija, poa' sa puna intr-o lumina buna pe oricine. (Se stie ca Villa a castigat de doua ori mega-trofeul la care Wenger viseaza de mai bine de 10 ani, nu?).

Asa se face ca, in nota obisnuita a ultimelor intalniri directe din campionat, Arsenal a inceput mult mai hotarata, in timp ce United continua sa caute o formula decenta de echipa. Iar cea de ieri a fost departe de a fi decenta. Cu Giggs al doilea varf si Rooney impins, si cu flancurile Nani si Valencia, impresia a fost aceeasi ca si in meciurile trecute: diavolii ajung mult mai greu in fata portii fata de sezonul trecut si, inca si mai ingrijorator, de multe ori cel care are mingea la marginea careului face una-doua atingeri in plus, suficiente pentru a strica ocazia de gol. La plusuri, in schimb, e de apreciat stabilitatea defensivei indiferent de numele sau de numarul absentilor, si modul extraordinar in care United se repliaza, aducand 10 oameni in spatele mingii la cateva secunde dupa ce incheie un atac.

Doar forma slaba a lui O'Shea, din care a rezultat o banda dreapta ca si inexistenta, a facut ca Arshavin sa se distreze in zona aceea de teren, fapt din care a rezultat si potentialul penalty, si golul din faza urmatoare. Mie unul mi s-a parut penalty la intrarea lui Fletcher. Pentru ca nu l-a dat, probabil ca arbitrul a judecat faza in sensul ca Fletcher a luat mingea si l-a pus pe Arshavin in imposibilitatea de a continua faza. Chiar si asa, e tackling cu picioarele inainte, jucatorul a fost daramat, si daca rezultatul ar fi atarnat de faza asta, scandalul ar fi fost imens. Pana la urma, faptul ca Arshavin a dat gol din actiune in faza imediat urmatoare a facut uitat potentialul penalty si a adus lui Arsenal golul pe care, cel putin dupa cum s-a jucat prima repriza, il meritau.
Sutul a fost bun, dar in nici un caz atat de imparabil pe cat a parut initial, iar pe reluare s-a vazut ca Foster a atins mingea, dar n-a stiut cum s-o respinga. Oricum, nu trebuie certat prea tare nici Foster, pentru ca pe langa faza golului, a avut vreo doua interventii, pe fiecare final de repriza, fara de care distributia celor 3 puncte ar fi putut arata altfel.

Arsenal au terminat cu prima repriza cu un avantaj minim, dar se prea poate ca asta sa-i fi incurcat mai mult decat i-a ajutat. Desi au inceput repriza a doua in aceeasi nota, mai bine ca United, scaderea de ritm, asa insignifianta cum a fost, a fost suficienta pentru diavoli. A venit intai faza penaltyului la Rooney - mai evident decat cel la Arshavin, iar transformarea si egalarea situatiei la 1 i-a clatinat serios pe manjii lui Wenger. Bineinteles ca dupa 1-1 ar fi putut sa incerce sa forteze si sa preia din nou conducerea, dar astea sunt situatiile in care conteaza o medie de varsta mai ridicata. Cei care au fortat imediat dupa gol au fost oamenii lui Ferguson, si a durat doar 5 minute pana la momentul in care Wenger a stiut ca a pierdut meciul. Lovitura libera din marginea dreapta a terenului, pe care Giggs a aruncat-o in careu la coltul lung, spre Rooney. Diaby a vazut in ea ocazia perfecta sa se remarce si a reluat din centrul careului, nemarcat, nederanjat, fix in plasa lui Almunia, cu o lovitura de cap lobata aproape perfect. In faza imediat urmatoare, Diaby a trecut de 3 fundasi ai lui United si a fost aproape de a egala. Dar "aproape" asta rezuma pe undeva intreaga esenta a meciurilor de genul asta. "Aproape reusit" nu inseamna in nici un caz "reusit", si diferenta dintre cele doua cuprinde intregul hau dintre esec si succes.

Pana la sfarsitul meciului, cei care au fortat mai mult au fost United, mai interesati se pare de diferente de scor decat de diferente de puncte. Evra a facut ture de maratonist pe partea stanga, exasperandu-l probabil pe Eboue, Vidic s-a luptat nebuneste pentru mingi la 20 de metri de poarta lui Almunia, iar Rooney mi-a smuls cateva lacrimi cand s-a aruncat cu capul inainte ca sa recupereze o minge pe care o urmarea indeaproape si gheata unui adversar. Cel mai aproape de gol a trecut Berbatov, intrat in locul lui Giggs, dar bulgarul a preferat sa se impiedice in minge in fata portarului tunarilor in loc sa incheie definitiv socotelile zilei.

Cele 5 minute de prelungire dictate de Mike Dean (altfel destul de prietenos cu United in meciul asta) au adus o usoara licarire de speranta pentru londonezi, iar la ultima faza de joc van Persie a bagat mingea in poarta, dar dupa un fluier de off-side la Gallas. A fost momentul in care Wenger a intervenit si el in spectacol, protestand la adresa arbitrilor, a adversarilor, si a divinitatii care l-a facut antrenor la o echipa care nu stie sa castige. A fost trimis initial pe banca, apoi in tribune, apoi in alte tribune, si doar sfarsitul meciului la scutit de a alerga cateva ture de teren, pedeapsa pe care imi imaginez ca Mike Dean ar fi dictat-o cu multa placere.

In ansamblul lui, a fost un meci destul de ecilibrat, cu cate o repriza stapanita de fiecare echipa, si cu un joc oarecum mai bun pentru oaspeti. Cei mai buni au profitat din plin de norocul care a tinut cu ei astazi, in timp ce Arsenal ramane cu 6 puncte, cu un Arshavin care nu e in stare sa joace 90 de minute si cu laudele celor care apreciaza mai mult pasele la mijlocul terenului decat capacitatea de a stapani un meci in toate aspectele lui. Iar faptul ca Arsenal este constat laudata pentru jocul lor spectaculos, dar complet ineficient, ca e in stare sa dea 6 goluri pe Goodison Park dar nu e in stare sa apere unul pe Old Trafford, ca nu reuseste sa transforme victoriile in trofee, precum si alte aspecte mai putin fotbalistice legate de echipa lor ma face sa ii aseaman cu acele trupe care isi fac cunoscuta prezenta cu o fraza devenita oarecum clasica: "Copii, a venit circul!"