joi, 24 noiembrie 2011
Gaudeamusul de la care lipsesc
Noua
ne plac mai mult cartile vechi. Consideram ca o carte nu e un simplu obiect
inanimat, ci fiecare carte are o viata a ei, castigand ceva de la fiecare
cititor, de la fiecare rasfoire, de la fiecare cafea varsata peste paginile ei
sau de la fiecare dupa-amiaza lenesa in care a fost arsa de soare alaturi de
cititorul ei care-a abandonat-o putin favoarea unei motaieli linistite. Cartile
vechi sunt mai intelepte. Cartile noi, sunt ca niste nou-nascuti, pline de
promisiuni si de potential, dar depinde de noi sa le implinim menirea. Cand
cumperi o carte noua, primesti o noua viata fata de care ai raspunderea sa o
ingrijesti si sa o dezvolti. Cand cumperi o carte veche, castigi pur si simplu
un prieten. Un prieten care, pe langa povestea asternuta pe hartie, mai are de
spus o poveste, ascunsa, pe care n-o poti citi nicaieri, ci trebuie sa o
asculti in timpul pe care-l petreceti impreuna. O pagina indoita, o subliniere,
o adnotare cu creionul pe margine, fiecare sunt intamplari din viata cartii
care isi stabileste astfel cu povestea scrisa in paginile ei aceeasi legatura
care exista intre un autor si opera lui.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Sa nu uitam cum in copilarie ne doream manuale de matematica vechi, de la clasele anterioare. Pentru ca alea aveau exercitiile deja rezolvate.
foarte adevarat spus ca o carte este cel mai bun prieten
Mi-a placut mult articolul DVS. Multumesc!
Trimiteți un comentariu