But who can reach with his ideas God?
No one.
He was before ideas
Before forms were created
Before anything
Before motion and stillness
Before all
God goes beyond reasoning
He is light without darkness
He is wisdom without error
He created motion and stillness
So none apply to him
He created all the forms and figures
So he can’t be seen because no form can contain him
He created places
He created time
So they don’t confine Him
So He can’t be perceived
Or understood
Because he created understanding
Amin!
4 comentarii:
Apofatismul acesta, desi interesant, in cele din urma este inutilizabil. Stiu ca termenul de "utilitate" poate fi suspect in contextul de mai sus, dar pe mine asta ma intereseaza: cum pot sa fac sa ma fac una cu Principiul, fapt care implica si cunoastere. Asa cum pe Berdiaev nu-l interesa un rai din care nu ar face parte motanul sau , nici pe mine nu ma intereseaza un Dumnezeu incognoscibil.
Stiu ca nici pe El nu-l intereseaza asta si stiu ca suntem tentati sa folosim concepte foarte "umane" in aceasta tentativa de cunoastere, dar asta nu inseamna sa renunt aprioric la aceasta incercare.
Chiar daca nu voi reusi niciodata, asta va inseamna doar ca am esuat si sunt oarecum nevrednic, neinsemnand ca Dumnezeu nu poate fi cunoscut.
Nutresc convingerea ca au fost cativa jivnmukta de la Facere incoace.
Dragul meu, dar si apofatismul este tot o forma de cunoastere. Literatura patristica are, dupa parerea mea, o abordare foarte echilibrata in atitudinea fata de Divin. Dumnezeu nu se sustrage cunoasterii, ci doar ratiunii. Asta implica ideea ca ar exista o forma de cunoastere superioara ratiunii, fie ea "intuitie", "precognitie", "samadhi", sau ce alte nume a mai capatat de-a lungul timpului.
Eu am retinut de la Sfantul Augustin urmatoarea idee, dar e posibil sa fie mult mai veche: iubirea este singurul mijloc al oamenilor de a se apropia de Dumnezeu, de a-l "cunoaste". Naiv? Inaltator?
Si naiv si inaltator. Cei doi termemni nu se exclud , daca prin naivitate intelegem o anumita curatenie si lipsa de idei preconcepute. Textele lui (Pseudo) Dionisie Areopagitul mi-au fost dragi de la prima lectura, dar apofatismul mi se pare nitel descurajant. Inteleg ca ratiunea este insuficienta in cunoasterea lui Dumnezeu, iar incercarile lui Toma D'Aquino, Pascal, Spinoza, etc de a se folosi exclusiv de logica mi se par amuzante. Cu toate acestea, am o oarecare intelegere si pentru genul acesta de demers.
Apofatismul poate fi o forma de cunoastere, dar parca se potriveste mai mult celor care deja au aceasta cunoastere si nu celor care bajbaie . Iar eu deocamdata asta fac- bajbai.
P.S. Felicitari pt castigarea campionatului. :)
Da, e contrariant pentru noi, fiinte rationale ale unei societati indeobste seculare, sa ne suspendam ratiunea pentru a accede la o forma mai inalta de cunoastere, mai ales ca stiinta este, de vreo 2-300 de ani, noul zeu al cetatii. Dar pana la urma... fiecare e liber sa urmeze calea in care se regaseste cel mai bine. Angajarea metafizica nu e nici ea cea mai usoara intreprindere, vorba lui Scheler.
Multumesc pentru felicitari, chiar daca n-am nici un merit. Ma gandeam sa scriu o oda duminica seara, dar am fost la Kennedy, n-am mai apucat. Iar acum e cam tarziu. :)
Trimiteți un comentariu