miercuri, 30 martie 2011

Sancta Simplicitas

Lao Zi - Dao De Jing (Cartea despre Dao si virtute), Editura Herald, Bucuresti, 2009
Traducere din chineza veche de Su Yan

Cand citesc o carte, pastrez la inceputul ei un mic post-it pe care imi notez exprimarile sau ideile din cartea respectiva care mi se par memorabile. Se intampla insa - in cazul cartilor exceptionale - sa fiu repede coplesit de numarul mare de exprimari sau idei memorabile ale cartii respective si sa renunt la a le mai nota cu gandul ca acea carte, in intregimea ei, e memorabila si un omagiu just al operei respective ar fi nu doar selectarea imperfecta si usor aleatoare a continutului, ci recitirea intregii carti, de data asta in fata unor instrumente de scris. Cuvantul care-mi vine cel mai repede in minte pentru a metaforiza descrierea acestui fel de carti este izvor. Numai ca acolo unde izvorul sugereaza repeziciune, evolutie, crestere si progres, aceste carti arata mai degraba ca niste constructii monumentale, ca niste rezervoare imense care pot intretine comunitati mari timp indelungat. Asa cum Nilul, de exemplu, a generat civilizatia egipteana, si aceste carti se constituie in constructe imense cu capacitati generative ale unui alt soi de fiintare. Cartea isi transcede parca autorul (sau autorii) si se transforma intr-un soi de prezenta sublima, imuabila care ne asteapta pe noi, oamenii, sa ne hranim din ceea ce are sa ne ofere.

Si cu greu se va putea gasi vreun exemplu mai deplin al acestui soi de carti decat Dao De Jing, cadou sau plata a misteriosului Lao Zi pentru provincia pe care incerca s-o paraseasca pentru un exil despre care nu se stie mai nimic, candva in secolul 6 inaintea erei crestine.

Sa ne uitam, de exemplu, la primul pasaj: Dao poate fi rostit, dar nu este Dao despre care se vorbeste de obicei. Intr-un enunt simplu, Lao Zi rezolva inefabilitatea fiintei pe care literatura patristica s-a chinuit s-o desluseasca cateva secole bune. In chineza, lucrurile stau chiar mai grozav: e vorba de sase caractere, din care trei il reprezinta pe Dao (道). 道可道 este prima propozitie a lui Dao De Jing, si il cuprinde pe Dao (道) de doua ori, incadrand particula care desemneaza posibilitatea (可). Dao poate (fi) Dao. A doua propozitie e 非常道. 非 reprezinta negatia, 常 reprezinta esenta, comunul, sensul prim. Asadar, o traducere aproximativa ar fi "Nu acesta e Dao de fapt (Dao obisnuit)." Misterios si circular? Deloc, as zice. Reiese o idee comuna tuturor sistemelor teologico-filosofice majore: oricate am spune, sau oricate am crede ca stim despre Dao (fiinta, principiu, Dumnezeu, entelehie etc.), nu vom putea cuprinde cu mintea ceea ce este EL. Lao Zi lamureste asadar, cu 6 caractere, o teza pe care tratate de ontologie au consumat multa, multa maculatura timp de multe sute de ani.

Si cam asta e esenta lui Dao De Jing. Scris simplu, intr-un limbaj economicos, simbolizat la maxim, tratatul patriarhului chinez cuprinde un set esential de idei ontologice, etice, cosmogonice si politico-sociale care insa se cer descoperite, desprinse usor dintr-un corp de text fragil doar in aparenta, printr-un sublim exercitiu estetic la capatul caruia satisfactia cititorului este garantata.

Aceasta editie este, in buna traditie a tuturor aparitiilor de la editura Herald care mi-au trecut prin mana, impecabila. Traducerea este facuta de o chinezoaica vorbitoare de limba romana dupa textul original, din chineza veche, text original care insosteste traducerea intr-una din putinele editii bilingve care nu face parada de exhaustivitatea ei. Cartea este contextualizata si plasata in contextul culturii chineze, un exercitiu nu numai util, ci si esential pentru cititorul occidental, totodata un exercitiu care nu poate fi facut cu deplina responsabilitate decat de un vorbitor nativ de limba chineza.

Caracterele ambigue sau problematice, precum si neclaritatile de text sunt marcate si detaliate la tot pasul, traducatoarea oferind toate alternativele rezonabile de fiecare data. Asadar, tot ce ramane de facut cititorului dornic sa patrunda esenta scrierii lui Lao Zi si, prin ea, (as indrazni sa spun si) esenta culturii chineze, este sa se apropie de text cu onestitate si rabdare. N-am citit Analectele lui Confucius, dar m-as aventura sa spun ca, pentru invataceii de orice nivel ai limbii chineze, nu exista exercitiu mai bun decat Dao De Jing.

Desi influentele ideilor indiene (budiste si pre-budiste) se simt pe alocuri, ele raman in Dao De Jing mai mult ca niste arome discrete, doar o marca geografica a ideilor care circula independent de vointa oamenilor, fiind totodata de fiecare data greu de precizat care a fost directia de efuzie a fiecarei idei in spatiul sino-indic.

Inca un lucru admirabil la Dao De Jing este ca textul lucrarii poate fi abordat la fel de bine din aproape orice unghi. Am spus deja despre valoarea abordarii lingvistice, doar pentru ca editia pe care am citit-o eu te invita la asta. Dar orice soi de abordare - stiintifica, antropologica, istorica, etnologica, culturala, sociologica, etica, juridica sau religioasa (ca sa le enumar doar pe cele la care ma pot gandi acum) - este la fel de bun, iar scrierea lui Lao Zi ofera la fel de multe satisfactii in oricare din aceste directii.

Cam astea sunt consideratiile mele generale pe marginea textului. Ma voi abtine de la evaluarile legate de continutul textului, o data pentru ca literatura secundara pentru Dao De Jing este suficient de vasta incat sa nu poate fi cuprinsa intr-o intreaga viata de om si a doua oara pentru ca sper ca la un moment dat sa gasesc resursele pentru o intreprindere in directia studierii (mai) aprofundate a acestui text absolut esential al culturii umanitatii.

Deocamdata trec la extrasele unei prime lecturi care probabil n-are cum sa fie altfel decat sumara:

39: "Nimeni nu poate pazi vreme indelungata o casa plina cu aur si jad."

42: "Vasul se face din lut, dar de folos iti este golul din el."

45. "Teama de o mare nenorocire vine de la grija pentru trup. Daca nu-mi pasa de trup, ce necazuri mai am?"

68: "Omul urmeaza legea pamantului, pamantul urmeaza legea cerului, cerul urmeaza legea lui Dao, iar Dao isi urmeaza siesi."

80: "De la inceputuri in univers a fost ordine si dupa aceea au aparut numele."

81: "Intelepciune inseamna a-i cunoaste pe altii; a te cunoaste pe tine inseamna iluminare.

A-i invinge pe ceilalti inseamna tarie; a te invinge pe tine inseamna a avea adevarata putere.

Bogat este cel care cunoaste indestularea.

Are vointa cel care se invinge pe sine si-l urmeaza pe Dao.

Dainuieste cel ce isi pazeste firea si nu se abate de la ea.

Nemuritor este cel ce moare, dar nu piere."

85: "Cand dorintele pier, inima oamenilor nu se mai tulbura si atunci pacea si ordinea se vor statornici de la sine in lume."

131: "Am trei comori pe care le pazesc cu strasnicie: prima e iubirea de oameni, a doua e simplitatea si cumpatarea si a treia este lipsa de indrazneala de a fi primul in lume."

133: "Adevaratul soldat nu-si arata vitejia; cel ce stie sa poarte lupta nu se lasa cuprins de manie; cel ce stie sa-i infranga pe dusmani nu cauta sa lupte. Cel ce stie sa-i foloseasca pe oameni, se aseaza mai prejos de ei."

136: "A sti ca nu stii este cel mai bine. A nu sti, dar a te preface ca stii, inseamna boala."

139: "A ucide-n locul celui menit sa ucida inseamna ca un nepriceput sa ciopleasca in locul mesterului. Dintre cei care cioplesc in locul mesterului, putini sunt insa aceia ce nu-si ranesc mainile."

150: "Omul Sfant nu aduna nimic pentru sine: cu cat face mai mult pentru altii, cu-atat dobandeste mai mult si cu cat da mai mult, cu-atat are mai mult."

Niciun comentariu: