Sancta Simplicitas

Lao Zi - Dao De Jing (Cartea despre Dao si virtute), Editura Herald, Bucuresti, 2009

Traducere din chineza veche de Su Yan

Cand citesc o carte, pastrez la inceputul ei un mic post-it pe care imi notez exprimarile sau ideile din cartea respectiva care mi se par memorabile. Se intampla insa - in cazul cartilor exceptionale - sa fiu repede coplesit de numarul mare de exprimari sau idei memorabile ale cartii respective si sa renunt la a le mai nota cu gandul ca acea carte, in intregimea ei, e memorabila si un omagiu just al operei respective ar fi nu doar selectarea imperfecta si usor aleatoare a continutului, ci recitirea intregii carti, de data asta in fata unor instrumente de scris. Cuvantul care-mi vine cel mai repede in minte pentru a metaforiza descrierea acestui fel de carti este izvor. Numai ca acolo unde izvorul sugereaza repeziciune, evolutie, crestere si progres, aceste carti arata mai degraba ca niste constructii monumentale, ca niste rezervoare imense care pot intretine comunitati mari timp indelungat. Asa cum Nilul, de exemplu, a generat civilizatia egipteana, si aceste carti se constituie in constructe imense cu capacitati generative ale unui alt soi de fiintare. Cartea isi transcede parca autorul (sau autorii) si se transforma intr-un soi de prezenta sublima, imuabila care ne asteapta pe noi, oamenii, sa ne hranim din ceea ce are sa ne ofere.

Si cu greu se va putea gasi vreun exemplu mai deplin al acestui soi de carti decat Dao De Jing, cadou sau plata a misteriosului Lao Zi pentru provincia pe care incerca s-o paraseasca pentru un exil despre care nu se stie mai nimic, candva in secolul 6 inaintea erei crestine.

Sa ne uitam, de exemplu, la primul pasaj: Dao poate fi rostit, dar nu este Dao despre care se vorbeste de obicei. Intr-un enunt simplu, Lao Zi rezolva inefabilitatea fiintei pe care literatura patristica s-a chinuit s-o desluseasca cateva secole bune. In chineza, lucrurile stau chiar mai grozav: e vorba de sase caractere, din care trei il reprezinta pe Dao (道). 道可道 este prima propozitie a lui Dao De Jing, si il cuprinde pe Dao (道) de doua ori, incadrand particula care desemneaza posibilitatea (可). Dao poate (fi) Dao. A doua propozitie e 非常道. 非 reprezinta negatia, 常 reprezinta esenta, comunul, sensul prim. Asadar, o traducere aproximativa ar fi "Nu acesta e Dao de fapt (Dao obisnuit)." Misterios si circular? Deloc, as zice. Reiese o idee comuna tuturor sistemelor teologico-filosofice majore: oricate am spune, sau oricate am crede ca stim despre Dao (fiinta, principiu, Dumnezeu, entelehie etc.), nu vom putea cuprinde cu mintea ceea ce este EL. Lao Zi lamureste asadar, cu 6 caractere, o teza pe care tratate de ontologie au consumat multa, multa maculatura timp de multe sute de ani.

Si cam asta e esenta lui Dao De Jing. Scris simplu, intr-un limbaj economicos, simbolizat la maxim, tratatul patriarhului chinez cuprinde un set esential de idei ontologice, etice, cosmogonice si politico-sociale care insa se cer descoperite, desprinse usor dintr-un corp de text fragil doar in aparenta, printr-un sublim exercitiu estetic la capatul caruia satisfactia cititorului este garantata.

Aceasta editie este, in buna traditie a tuturor aparitiilor de la editura Herald care mi-au trecut prin mana, impecabila. Traducerea este facuta de o chinezoaica vorbitoare de limba romana dupa textul original, din chineza veche, text original care insosteste traducerea intr-una din putinele editii bilingve care nu face parada de exhaustivitatea ei. Cartea este contextualizata si plasata in contextul culturii chineze, un exercitiu nu numai util, ci si esential pentru cititorul occidental, totodata un exercitiu care nu poate fi facut cu deplina responsabilitate decat de un vorbitor nativ de limba chineza.

Caracterele ambigue sau problematice, precum si neclaritatile de text sunt marcate si detaliate la tot pasul, traducatoarea oferind toate alternativele rezonabile de fiecare data. Asadar, tot ce ramane de facut cititorului dornic sa patrunda esenta scrierii lui Lao Zi si, prin ea, (as indrazni sa spun si) esenta culturii chineze, este sa se apropie de text cu onestitate si rabdare. N-am citit Analectele lui Confucius, dar m-as aventura sa spun ca, pentru invataceii de orice nivel ai limbii chineze, nu exista exercitiu mai bun decat Dao De Jing.

Desi influentele ideilor indiene (budiste si pre-budiste) se simt pe alocuri, ele raman in Dao De Jing mai mult ca niste arome discrete, doar o marca geografica a ideilor care circula independent de vointa oamenilor, fiind totodata de fiecare data greu de precizat care a fost directia de efuzie a fiecarei idei in spatiul sino-indic.

Inca un lucru admirabil la Dao De Jing este ca textul lucrarii poate fi abordat la fel de bine din aproape orice unghi. Am spus deja despre valoarea abordarii lingvistice, doar pentru ca editia pe care am citit-o eu te invita la asta. Dar orice soi de abordare - stiintifica, antropologica, istorica, etnologica, culturala, sociologica, etica, juridica sau religioasa (ca sa le enumar doar pe cele la care ma pot gandi acum) - este la fel de bun, iar scrierea lui Lao Zi ofera la fel de multe satisfactii in oricare din aceste directii.

Cam astea sunt consideratiile mele generale pe marginea textului. Ma voi abtine de la evaluarile legate de continutul textului, o data pentru ca literatura secundara pentru Dao De Jing este suficient de vasta incat sa nu poate fi cuprinsa intr-o intreaga viata de om si a doua oara pentru ca sper ca la un moment dat sa gasesc resursele pentru o intreprindere in directia studierii (mai) aprofundate a acestui text absolut esential al culturii umanitatii.

Deocamdata trec la extrasele unei prime lecturi care probabil n-are cum sa fie altfel decat sumara:

39: "Nimeni nu poate pazi vreme indelungata o casa plina cu aur si jad."

42: "Vasul se face din lut, dar de folos iti este golul din el."

45. "Teama de o mare nenorocire vine de la grija pentru trup. Daca nu-mi pasa de trup, ce necazuri mai am?"

68: "Omul urmeaza legea pamantului, pamantul urmeaza legea cerului, cerul urmeaza legea lui Dao, iar Dao isi urmeaza siesi."

80: "De la inceputuri in univers a fost ordine si dupa aceea au aparut numele."

81: "Intelepciune inseamna a-i cunoaste pe altii; a te cunoaste pe tine inseamna iluminare.

A-i invinge pe ceilalti inseamna tarie; a te invinge pe tine inseamna a avea adevarata putere.

Bogat este cel care cunoaste indestularea.

Are vointa cel care se invinge pe sine si-l urmeaza pe Dao.

Dainuieste cel ce isi pazeste firea si nu se abate de la ea.

Nemuritor este cel ce moare, dar nu piere."

85: "Cand dorintele pier, inima oamenilor nu se mai tulbura si atunci pacea si ordinea se vor statornici de la sine in lume."

131: "Am trei comori pe care le pazesc cu strasnicie: prima e iubirea de oameni, a doua e simplitatea si cumpatarea si a treia este lipsa de indrazneala de a fi primul in lume."

133: "Adevaratul soldat nu-si arata vitejia; cel ce stie sa poarte lupta nu se lasa cuprins de manie; cel ce stie sa-i infranga pe dusmani nu cauta sa lupte. Cel ce stie sa-i foloseasca pe oameni, se aseaza mai prejos de ei."

136: "A sti ca nu stii este cel mai bine. A nu sti, dar a te preface ca stii, inseamna boala."

139: "A ucide-n locul celui menit sa ucida inseamna ca un nepriceput sa ciopleasca in locul mesterului. Dintre cei care cioplesc in locul mesterului, putini sunt insa aceia ce nu-si ranesc mainile."

150: "Omul Sfant nu aduna nimic pentru sine: cu cat face mai mult pentru altii, cu-atat dobandeste mai mult si cu cat da mai mult, cu-atat are mai mult."

Responsabilitate aplicata

Cand am auzit prima data de CSR, prin 2007, mi s-a parut - pe langa reactia emotionala de fascinatie pe care am avut-o fata de concept - ca este fix ceea ce lipsea pentru a imblanzi, pentru a civiliza "capitalismul salbatic" care, cu toata autosuficienta cu care proclama atotputernicia profitului cu orice pret, are anumite efecte nocive dupa care nici macar nu trebuie sa ne uitam prea departe ca sa le vedem. Nu insist nici pe degradarea valorica pe care o aduce transformarea acumularii de capital in unicul scop al existentei, nici pe distrugerea mediului, nici pe transformarea societatii in acel bellum omnium contra omnes al lui Hobbes in care optimistul din mine se incapataneaza sa nu creada, nici pe vreun altul dintre numeroasele aspecte negative ale unui mediu de afaceri ne-etic (si prin asta iresponsabil); nu ele fac obiectul acestui articol.

Obiectul acestui articol este o campanie de traditie deja, lansata tot in 2007 de www.responsabilitatesociala.ro, unul din primele locuri in care am poposit in momentul in care am inceput sa ma documentez despre CSR si una din opririle esentiale ale oricarui internaut roman cu preocupari de responsabilitate sociala sau de guvernare corporatista. Campania se cheama Bilantul Responsabilitatii Sociale si cand am vazut-o prima data am devenit foarte curios sa-i vad rezultatele. Campania isi propune sa deseneze un soi de tablou al felului in care onlineul romanesc recepteaza responsabilitatea sociala a corporatiilor, un tablou interesant de privit, dar la care nu m-am gandit sa particip pentru ca interesele mele in CSR se leaga mai mult de aspectele teoretice ale domeniului decat de realitatile imediate, intotdeauna imperfecete. Invitatia lui Dragos Dehelean insa ma onoreaza foarte tare, suficient de tare incat sa incerc sa nu insel increderea cu care ma simt creditat.

Asadar, desi ma consider in cel mai bun caz un modest prestator de servicii in slujba cititorilor mei mai degraba decat un lider de opinie, iata raspunsurile mele la cele 4 intrebari:

1. Care sunt primele 3 companii pe care le apreciezi cel mai mult pentru cum s-au implicat in societate in 2010 si de ce?

Pai de obicei socot ca topurile, atata vreme cat nu se refera la lucruri strict cuantificabile, au doar o utilitate limitata. Nu voi face deci un top 3, ci voi vorbi despre cateva companii ale caror activitati de CSR mi s-au parut dintre cele mai vizibile.

- Vel Pitar. O prezenta mai degraba neasteptata intr-un asemenea top al unei companii care face paine. Dar e evident ca planul de afaceri al Vel Pitar e gandit pe termen lung. O companie cu o prezenta pe piata destul de indelungata, Vel Pitar a crescut usor ca painea de casa, fara sa faca rabat de la standardele de calitate si pastrand, de-a lungul timpului, preturi sub nivelul acestor standarde de calitate si un respect intact pentru consumator. Fara stiri despre companie, fara prezenta media, fara vreun zvon sau vreo poveste urata, Vel Pitar si-a vazut de treaba pentru ca in ultimii ani sa devina un jucator foarte activ pe "piata CSR" (daca se poate vorbi de asa ceva). Ma gandesc in primul rand la portalul www.imparte.ro, care isi propune - si reuseste destul de bine - sa fie o platforma de intalnire a celor dispusi sa ofere cu cei care au nevoie sa primeasca, dar si la anchetele si campaniile sociale din jurul si din afara acestei platforme. Foarte important - Vel Pitar pare sa faca asta din convingere. Cum spuneam, ei n-au nici o imagine de spalat, nici o poveste urata de ascuns sau de facut uitata si, speram, nici vreun alt schelet in dulap. Pur si simplu, asa au considerat ei. Fie din convingere dezinteresata, fie din ideea ca implicarea sociala le-ar oferi o expunere mai puternica decat publicitatea clasica - initiativa Vel Pitar e laudabila. Mai mult inca, desi n-am vazut actiuni similare de la companiile din domeniul moraritului si panificatiei, e zona in care astfel de actiuni m-ar surprinde cel mai putin. Vorbind strict de brand, personal am multa incredere si in companii ca Boromir, Titan sau Baneasa. Sa fie de la obiectul de activitate?

- Tuborg (URBB) si Beck's . Nu mi-am dat seama pana n-am inceput sa scriu, dar da, se pare ca brandurile din zona FMCG imi inspira mai multa incredere decat altele. Am mentionat Tuborg si Beck's pentru actiunile lor legate de muzica. Sustinerea trupelor, sponsorizarea festivalurilor, initiative inedite, ca Beck's Train, lucrurile astea. Sigur, sponsorizarea catorva trupe si organizarea catorva evenimente nu tine nimanui de foame si nu salveaza planeta si de multe ori arata mai degraba a miscare de branding si publicitate decat a implicare sociala. Dar desprinderea de publicitatea clasica si mutarea brandingului intr-o zona mult mai apropiata publicului tinta demonstreaza ca respectivelor companii le pasa de publicul tinta. Iar asta, dragii mei, mie mi se pare un lucru mare. Cat despre cei care plang prin simpozioanele CSR ca dam prea mult la saraci si prea putin la cultura... despre asta o fi vorba? Mentiuni onorabile, din aceeasi zona economica, primesc si berea Stejar (pentru legarea de nationala de rugby) si chiar si Bergenbier (pentru consecventa cu care mentine parteneriatul cu o institutie care aduce mai degraba prejudicii brandului - nationala de fotbal). Spre deosebire de tutun, consumul de bere nu e nociv. Excesul de bere e nociv.

- Adevarul Holding. Evident, pentru preluarea ideii bune "cartea + ziarul" introdusa in Romania de Cotidianul, si pentru extinderea ei pana hat, dincolo de limita banalizarii. Chiar daca e in primul rand o activitate comerciala, chiar daca aparitiile Adevarul sunt selectate pentru potentialul comercial mai degraba decat pentru valoarea culturala, colectiile lor au scazut pretul cartilor, au popularizat lectura si au reapropiat multi oameni de carte. Sunt multe minusuri in ce se intampla la Adevarul, dar asta nu inseamna ca trebuie sa uitam de plusuri.

Intentionat le-am lasat pe dinafara pe Petrom (Petrom City, Tara lui Andrei, Crosul Petrom), bancile (in primul rand RBS pentru calcularea unui scoring al responsabilitatii la creditare, Raiffeisen si Unicredit cu bicicletele, OTP pentru Dreptul de a Citi, BCR pentru programul de educatie financiara) si companiile de telefonie mobila pentru ca, in ciuda bugetelor imense investite in programe de implicare sociala, pacatele acestor companii sunt mult mai mari, perceptia lor in constiinta comuna e mai degraba negativa, iar in morala (de care responsabilitatea se leaga direct) o mana nu spala pe alta, o fapta buna nu rascumpara o actiune iresponsabila.

2. In ce masura marile companii au raspuns in 2010 asteptarilor tale in privinta implicarii in societate?

Un raspuns simplu la intrebarea asta ar fi "In mare masura". Acest raspuns este insa destul de irelevant, in conditiile in care asteptarile mele sunt destul de scazute. Ideea e ca da, desi climatul economic n-a fost dintre cele mai propice, companiile preocupate - sau care au mimat preocuparea fata de - implicarea sociala si-au mentinut drumul si si-au continuat, diversificat sau innoit programele de implicare sociala, chiar daca cu bugete mai mici. Avem, as zice, motive sa fim optimisti. Formele, importate initial strict pentru a respecta o anumita structura organizationala, incep sa capete fond, sa se aclimatizeze, sa se adapteze conditiilor si provocarilor locale. Iar la nivel de IMM-uri, desi lucrurile par a se misca mai incet, exista o serie intreaga de idei care incep, timid, sa circule. E de bine, asadar.

3. Ce asteptari ai de la companii in privinta responsabilitatii sociale pentru 2011?

Eh, asta e o intrebare ceva mai dificila. Privesc 2011 la fel ca 2010, si ca orice in general: fara iluzii, cu cat mai putine asteptari posibile si cu mintea deschisa la eventuale posibilitati de actiune in directia optimizarii starii de fapt. Daca vorbim de ce mi-as dori sa se intample, atunci e destul de simplu. Simplu, ca principiile responsabilitatii: respectul fata de toti stakeholderii, respectul fata de angajamentele luate, implementarea tot mai hotarata si transformarea in norma a principiilor responsabilitatii (colectarea selectiva in interiorul companiei, punerea la punct si educarea angajatilor in vederea folosirii sistemelor de reciclare, reducerea si - unde e posibil - renuntarea la materiale poluante, incurajarea atitudinilor responsabile atat ale angajatilor cat si ale clientilor etc.). Cat despre cauzele pe care as vrea sa le sustina, consider ca cel mai potrivit ar fi ca fiecare companie sa-si axeze programele de implicare sociale pe segmentul clientilor sau al potentialilor clienti. CSR-ul va deveni o atitudine usor de imbratisat numai in momentul in care beneficiile pe care le aduce vor fi vizibile si cat mai directe. O editura, de exemplu, va beneficia cel mai mult de pe urma unor donatii de carti, dotari de biblioteci sau sustinerea unor programe de popularizare a lecturii. La fel, mi se pare ca o companie de talia Petromului ar putea sa renunte la greenwashing in favoarea unor investitii in programe de cercetare din domeniul energiilor alternative, ale biocombustibilililor si al combustibililor regenerabili, cu intoarceri ale investiei mult mai avantajoase atat pentru companie, cat si pentru societate.

4. Ce esti dispus sa faci pentru a le stimula pe companii sa fie mai responsabile in 2011?

Intrebarea asta imi pare a se referi mai degraba la alocarea de resurse decat la unele disponibilitati psihice oarecare. Incerc constant sa-mi transform stilul de viata intr-unul cu un impact negativ tot mai mic si mi-ar placea sa vad aceasta atitudine peste tot in jurul meu. Sigur ca sunt dispus sa consum cu precadere produse ale companiilor cu o imagine buna si in cele mai multe dintre cazuri sunt dispus sa renunt - in masura posibilului - la a consuma produse ale companiilor iresponsabile. Dar asta mi se pare atitudinea pasiva. Sunt dispus sa ma implic activ in stoparea actiunilor iresponsabile ale unor companii (asa cum imi pare de exemplu daramarea cladirilor de pe Buzesti), atata vreme cat aceste actiuni sunt eficiente. Mi-ar placea sa am capacitatea sa vin in intampinarea nevoilor si dorintelor companiilor de a se implica social prin punerea la dispozitia lor a unor parghii si mecanisme de actiune responsabila care sa functioneze deja, fie si doar in teorie. Si inca visez la compania cu balanta financiara pozitiva si cu impact negativ 0 aspura tuturor stakeholderilor. Evident, o utopie.