Diavolii isi asigura primul loc in grupa si rascumpara prestatiile ultimelor doua meciuri dupa 90 de minute de fotbal frizand suprarealismul.
Cu sacii in caruta inca de cand era cald afara, lui Ferguson nu prea i-a pasat ce se intampla in grupa, nefiind prea infocat fan al statisticilor. Asa ca le-a lasat sanse pana in ultima etapa chiar si turcilor de la Besiktas, treziti cu un cadou nesperat, o victorie in Anglia de unde alta data plecau cu cate 8 goluri luate intr-un meci. Asa s-a ajuns aici, intr-o situatie in care oricine mai avea sanse la calificare inaintea ultimei etape, iar primul loc era puternic periclitat in urma a ceea ce trebuia sa fie cel mai greu meci al grupei pentru diavoli.
Si-aici incepe turnura suprarealista a evenimentelor. Printr-o inlantuire care ar fi putut fi catastrofala intr-un context mai putin favorabil, United a ajuns in Germania fara 15 oameni de baza, si cu un singur titular de drept in primul 11. Titular care-a fost si singurul fundas dintre cei 19 jucatori deplasati in Saxonia Inferioara (nu-i pun la socoteala pe cei 5 pusti care n-au jucat nici un minut pentru echipa mare), si capitanul echipei: Patrice Evra. Langa el, in linia de fund, niste nume care isi fac de obicei veacul in preajma careului advers: Carrick, Fletcher si Park. In acest context, Ferguson a vazut nimerit sa-l odihneasca pe Giggs, poate pentru ca linia de mijloc a avut o componenta ceva mai apropiata de realitate: Nani, Anderson, Scholes, Gibson. In atac, singurii valizi, Owen si Welbeck.
Era de anticipat o victorie usoara pentru lupi, care insa nu s-au aruncat la asa ceva. United a arata ca echipa mai periculoasa pe tot parcursul meciului, cei 11 oameni ai lui Ferguson carora doar conjunctural li s-a spus echipa chinuind campionii Germaniei ca pe o trupa de divizie inferioara. Welbeck a bagat primul mingea in poarta, dar dintr-un off-side semnalizat de asistentul din banda dreapta, cel care a oprit cel putin 3 actiuni decisive ale diavolilor.
Primul gol valabil a venit de la Michael Owen, pustiul de cor devenit deodata vioara intai. Centrare de pe stanga, finalizare banala cu capul din sase metri la o faza in care conceptul de marcaj parea sa fi disparut din fotbal. Cam asa a fost de fapt tot meciul, nici "fundasii centrali" ai lui United neevidentiindu-se prin mari veleitati defensive. Atacantii nemti erau descurajant de singuri in careul lui Kuszczak, iar Carrick facea tacklinguri din spate in acelasi careu ca si cum tocmai s-ar fi desfiintat conceptul de penalty.
Partea buna insa e ca golul lui Owen a venit fix inainte de pauza, la fel ca in meciul cu West Ham. Spre deosebire de acela, insa, United n-au mai controlat la fel de bine inceputul reprizei a doua, in timp ce lupii au iesit ceva mai mult la joc, si au reusit si sa egaleze dupa 10 minute, prin vedeta Dzeko, dupa o faza intrucatva in oglinda fata de cea a lui Owen. Doar lovitura de cap pare sa fi fost ceva mai hotarata, marcajul fundasilor centrali fiind, ca si dincolo, sublim prin absenta.
Toata lumea parea multumita cu 1-1, desi numai o echipa avea motive sa fie. In ceea ce a semanat cu o tentativa de a castiga totul meciul, Wolfsburg au incercat o dubla schimbare, la care Ferguson a raspuns imediat in aceeasi maniera. Obertan si Valencia, probabil singurele doua nume luate in serios de oficialii care au aprobat foaia de joc si cu siguranta singurele doua nume de care s-a auzit si in afara bazei din Carrington au intrat in locul lui Nani - cel care amana evolutiile bune pana dpa momentul, tot mai apropiat, in care se va desparti de Old Trafford - si respectiv Gibson - supus astazi torturii de a juca in banda dreapta fara sa aiba vreo vina.
Obertan, cel care e pe cale sa devina un nou magician al fotbalului a creat la a doua atingere o faza exceptionala, trecand printre doi fundasi nemti ca printre nimic, si a pasat prin fata portarului pentru Michael Owen, caruia i-a revenit sarcina sa se bucure de al doilea gol, imediat dupa ce a impins mingea in poarta goala de la 4 metri.
Fara indoiala eroul serii, Owen avea o statistica impresionanta cu 5 minute inainte de final: 3 suturi la poarta, doua pe poarta, doua goluri. A fost momentul in care a stricat statistica asta cu prima tentativa de hattrick, oprita insa de o pozitionare foarte buna a portarului Benaglio.
In minutele de prelungire insa, dupa ce pana si Kuszczak a avut ocazia sa se remarce cu vreo doua interventii bune, lui Owen ii va iesi hattrickul, dupa ce a primit o minge in spatele fundasilor nemti, la 30 de metri de poarta lateral stanga, si a reusit de data asta un lob bun, care s-a oprit in plasa lui Benaglio.
Ca experiment, meciul de astazi a fost unul interesant, chiar daca ritmul de joc, fineturile tehnice si tactice, defensiva impenetrabila si angajamentul fizic au fost prinse cu alte treburi in seara asta. M-a surprins atitudinea flasca a celor care sunt, totusi, campionii Germaniei si care, in ciuda problemelor de la club, ar fi trebuit sa arate cu totul altceva. Cat despre United, e putin probabil sa mai fie vreodata intr-o situatie in care sa aiba 15 indisponibili. Iar daca in situatia asta isi permit sa odihneasca cel putin un jucator decisiv (Giggs - nu l-am pus la socoteala si pe Valencia care de obicei e titular si care a jucat doar un sfert de ora azi) si sa castige de o maniera atat de clara si de facila cum au facut-o, e de asteptat sa se poata descurca in orice alt context.
Eroul serii, Michael Owen, la primul hattrick pentru United, a fost azi la inaltimea provocarii care i s-a pus in fata. Numai ca nu ma pot abtine sa-l privesc condescendent si sa vad in el doar umbra unui fost mare fotbalist si a unui fost balon de aur. Dar e acum la doar 2 goluri distanta de norma impusa de Ferguson, de 10 goluri, si cand se vor face bilanturi nu i se va uita nici hattrickul de azi, nici golul de 3 puncte si de mult mai mult din meciul cu City. Numai ca pana si asta e meritul lui Ferguson, nu al lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu