Noapte Instelata

Inspirat de un exercitiu la care am asistat anul trecut la National Gallery, unde un grup de studenti la Imperial College of Music au fost comisionati sa compuna cateva bucati muzicale bazate pe tablouri, am vrut sa creez povesti din tablouri. Impreuna cu Oana am ales tabloul de mai jos. Povestea ei o gasiti aici. Povestea mea, in continuare.

'Hai ma, vino-'ncoace. Ia, stai jos aici. Uite, aici vin eu de obicei. Nu e asa adapost, ca vine tot vantul de pe dealuri, dar mi-am facut aici un culcus, langa boschetele asta. Si-n seara asta oricum e cald afara. Ia uite ce cer curat, cum se vad stelele. Parc-ar fi mai aproape de noi azi. Incalte de s-ar apropia si oamenii de cer... E-he, poate doar din varful bisericii, M-am urcat o data acolo, cand eram mic, sa fi avut 11-12 ani. Cu Gheorghita, care sta colea mai la vale, uite in casa aia din dreapta. Nu prima, a doua. A facut-o cand s-a luat cu Irina. Aia cu acoperisul ala scund si negru. E mica deh, ca n-aveau bani, de unde sa aiba, oameni tineri. Si-apoi Gheorghita s-a luat cu bautura, si mica le-a ramas. Ma, tu stai bine acolo? Stai jos ca nu patesti nimic, pamantul e cald, Nu mai piui ca un apucat ca sculam tot satul.

Asa, si ziceam, ne-am dus sus in cloptnita, si zic eu Eu eram ala de nascocea nastrusniciile, dar Gheorghita mi-o lua inainte cand era vorba sa le facem... Mereu a fost mai puternic ca mine, deh, si c-un an mai mare. Si nu zice Gheorghita al meu nici o vorba, desface franghia de pe clopot, face latz, si hop, pana sus peste cruce. Era cruce buna, de fier, ca ne-a tinut sa ne urcam. Dar cand ajungem sus, amandoi agatzatzi de cruce, ne uitam fermecati la sat cand odata auzim.... crrrr. Am sarit de era sa cadem. zic eu, . Incepe Gheorghitza sa rada de mine, ca ce ma ti-e frica, ca da-l dracu' pe popa... ce ne-a mai blestemat popa cand a aflat... Afurisenii, toata ziua buna ziua la mama la poarta ca sa-i dea bani sa repare crucea de pe biserica, ca ardem toti in iad... Mama, saraca, ce sa-i dea? Femeie singura... Si de-atunci nu-i primea popa Alexandru nici un pomelnic mamei, de se ducea saraca, la sarbatori mari, tocmai peste deal, la Turulung, la biserica. Nu zic, ca mi-am luat si-un perdaf... zicea Maria, vecina, doua case mai incolo. Uite, are lumina aprinsa si-acum baba Maria, saraca... Abia de i se mai tine casa, sa n-o ia la vale, ca-i mai si zic lu' Gheorghita...

Da' stai ma jos ca parca-mi stai in cap. Noroc, zic, ca dupa vreo doi ani a murit si popa Alexandru, afurisit mai era... Primu' din sat care s-a dat cu comunistii cand au venit cu colectivul. Cam p-atunci era, cu vreun an inainte sa-i indoim noi crucea, uite ca se si vede. Uite, apleaca-te aici, daca te uiti la tufa s-apoi la turla bisericii vezi ca e nitel indoita spre spate. Eh, burta lu' Gheorghita a fost acolo. Ce te tot uiti ma la padure? Nu vine nimeni d-acolo, nici lupii nu umbla, asa e de deasa. Cand vin, vin pe-acolo, pe dupa deal, ca p-acolo au tras si soseaua spre oras. Le place si lor, saracii, sa mearga pe sosea ca oamenii. S-apoi vin prin tufe si-ti iau oaia din tinda daca nu esti atent. Pai n-a patit-o mos Iordan, ala de sta peste drum de biserica? Uite-asa, au venit, tiptil-tiptil, vreo 3-4 sa fi fost dupa urme. Nu s-au uitat la a lu' Ilie, nici la a lu' Mitica, astia amandoi betivi, dormeau dusi. Si nici n-au gard cu lastarisul. Mos Iordan si-a tras casa mai la drum, mai aproape de biserica, desi ai lui erau evrei de neam, dupa tac-su mare, veniti de prin Moldova. zicea mos Iordan. Da' au stiut ei, lupii, ca Mos Iordan e mai gospodar si hatz... nici pas nu s-a auzit. Da' nici nu s-au lacomit, ca nu-s lupii ca oamenii, hamesiti. Au luat o oaie, s-au saturat, s-au dus in treaba lor. Nici nu s-a suparat Mos Iordan, a zis ca suflete sunt si ei... ba a mai taiat o oaie si-a chemat tot satul la masa, cica sa-i faca pomana la aia prima. Om bun Mos Iordan, d-asta l-au si luat nenorocitii astia la stuf... Eh, in fine, popa a murit... sa tot fie 15-16 ani de-atunci. A venit asta de-acum, popa Constantin... baiat de treaba. Era tinerel tare cand a venit la noi in sat, daca avea 30 de ani, da' nu cred. Da' baiat destept, a fost in Grecia, a fost de-a facut ceva facultati pe la Roma. Lumea zice ca de-asta cam l-au trimis la noi in sat, ca sa n-ajunga pe la Bucuresti sa faca scandal pe-acolo. Tocmai in capatul astalalt al tarii... Deh, ce sa-i faci, cu neorocitii astia. Da' n-a zis nimic popa Costica, si-a vazut de treaba lui, ce-a mai ras cand i-am zis de ce e crucea indoita. Cu mine rade, pe Gheorghita mereu il cearta cand il vede ca sa lase bautura. zice Gheorghita, si <Il dau dracu' cu biserica lui, n-o cere si-asta bani pe cruce?>

Da' nu e asa, popa Costel ma ajuta mereu. Uite ia, acuma are lumina stinsa. Nu la el acasa... unde te uiti ma? Ti-am zis ca nu e nici un lup in padure ca e prea deasa? Las-o dracu de farfurie ca e bine ascunsa, n-o vede nimeni. Cine s-o vada dupa tufis? Tot satul merge la lucru pe deal, in partea aia, ce-ti tot zic? Si mergem maine la popa, o sti el ce sa faca cu tine ca parca esti picat din cer.

Asa, si ziceam, acolo, in casa aia cu tigle rosii sta popa, a fost a popii Alexandru si cred ca si dinainte, de cand ma stiu eu e acolo casa popii... Da' in biserica zic, cand e liniste in sat, popa Costica tine lumina aprinsa in clopotnita. Ma duc pe la el, bem o tuica, mai vorbim... Acuma e stinsa, ca cica misuna militienii prin sat ca ulii. Ca d-asta si umblam p-aici, ca dincolo peste deal mi-e sa nu dau de ei. Nu prea am zis asta la multa lume, da' cu cine-ai a vorbi tu? Mama, saraca, i-a dus cu vorba cand au venit pe la noi cu colectivul prima data. Ca femeie singura, ca tata a murit in razboi sa le apere lor pieile... Au mai venit odata in '53, da' de data asta s-a bagat si popa Costica ca e femeie si ca eu n-am varsta cum prevede legea. Ne-a ajutat mult popa Costica. Eu eram mare de-acuma, aveam 17 ani, da' tot pe vorba lui mergeam. Cand au venit anu alalalt n-am mai mers pe vorba lu' popa Costica, i-am dat dracu' pe toti, si pe Stalin, si pe Hrusciov si pe Dej. Scandal mare... in fine, dupa ce s-a dus mama nici ca mi-a mai pasat... Faceti ma ce vreti, da' eu nu semnez nimic. Trebuie sa se duca dracu' si Dej... si uite ca s-a dus. De-atunci tot vorbesc cu popa sa vedem cum om face, poate sa mergem la tribunal la Satu Mare sa ne lase astia in pace. Ehe, ce-ar fi vrut Mitica, seful de post sa ma duca la Sighet. Asta e altu' decat Mitica betivanu' de sta langa biserica, sta la Turulung. Da' ce, m-a mai vazut la fatza de cand am ingropat-o pe mama? I-am si zis, sa ma ia atunci sa-i fie cu pacat si s-a speriat prostu'... De-asta zic, de tine nu stiu, da' stam aici pana dimineata, cand s-o lumina o sti popa Costica ce sa faca si cu tine. Pai nu zic toti popii asa, ca stiu cum sa ajungi la cer?'

Atunci a tunat. N-a facut zgomot asa mult, da' cum era liniste, nu s-auzeau decat greierii, am zis ca s-a spart cerul. Si-am simtit asa o arsura intre coaste.... Asta mic, imediat, nici nu stiu cum naiba... piu, piu, a sarit in farfurie si puf... Am apucat sa vad doar norul de praf in urma lui, si-asa, ca o urma pe cer cand s-a dus... unde s-o fi dus. 'Mergi ma Ionica, mergi ca p-aici nu e de stat', m-am gandit. Ce sa mai fug, ca de-acuma era gata. Erau mai multi, ca nu venea Mitica miltianul singur, prea e fricos. Inca una, tot acolo, in umar. M-am tarat doi pasi mai sus, mai afara din tufis sa ma mai uit o data la sat. 'Astia aici ma lasa' ma gandii. Eh, macar sa ma manace lupii, vorba lui Mos Iordan, suflete sunt si ei. Si cum ma uitam asa la sat, parca vad ca incep sa se invarta stelele, si sa se infoiasca asa, ca o gaina pe oua. Eh, m-or chema, sau cine stie. L-am simtit pe Mitica militianul cum s-a apropiat dupa mers. 'Ma!', zice. Da' n-am vrut sa ma uit la el. Am vrut asta sa fie ultimul lucru pe care-l mai vad pe pamantul asta: satul nostru cu biserica de i-am indoit noi crucea, si stelele infoiate ca si cum m-ar astepta Dumnezeu... si dunga de fum cum a plecat Ionica asta micu', cu farfuria lui cu tot, de unde o fi venit el in seara asta... Am simtit ca-s toti in jurul meu, si mi-am simtit si spatele, ud tot de la sange. Atat am mai zis: “Va fut muma-n cur!”

Two-speed Europe

Wayne Visser - The World Guide to Sustainable Enterprise: Volume 3 - Europe, Greenleaf Publishing, Sheffield, 2015

After taking the best part of a year to get through the first 3 volumes of this tetralogy, I feel obliged to admit this is a difficult lecture when approached as regular literature. Its utility is indisputable, but it works a lot more as a ready reference book rather than a lecture to be done in a few sittings. I will therefore reiterate when I said in the review of the first volume, that it would work more as a website (whose need is, I think, increasingly acute) than the static and prone to redundancy format of a book.

Just like the first two volumes, the regional division is debatable: there is a clear and very necessary distinction between the sub-Saharan Africa and the MENA region in the first volume, but the second groups under the label of Central, Eastern and Southern Asia countries as diverse as Kazakhstan and Japan. A fairer division would have been probably the ex-Soviet space, SE Asia (the Sino-Indian space) and Australia, New Zealand and Oceania, though in the actual book Kazakhstan would be the sole representative of the first region.

Europe is a bit more straight-forward, at least at first sight: despite a number of people and organizations fighting against it, the two-speed Europe is still visible, and the unofficial border between the West and Eastern Europe still runs largely along the same line as Churchill's Iron Curtain. On one hand we've got the countries that have known a steady and sustained economic development after WWII, whereas on the other the former Communist countries only started their path to a free market economy in the early 90s, hindered by high levels of corruption and the need to completely reform the economical system.

At a closer look, we can run further divisions: Scandinavia, for instance, is well ahead in terms of economic development, human development and other indexes, measurable or subjectively determined, while some of the Southern European countries have been recently plagued by cases of corruption or bad management (such as Italy or Greece). In the East, countries tend to take economical leaps forward once they join the European structures, mostly the European Union, which causes countries like Albania or Serbia to fall behind economically. And if you want further distinctions within these almost arbitrarily determined sub-regions, that's also possible. But for the sake of functionality, let's stick to Western Europe and Eastern Europe.

Overall, the narrative on Europe seems to be much more consistent than on other continents, due probably to geographical closeness and historical communication links between countries/regions and despite the cultural differences. A big part of this is the European Union: encompassing 28 countries, the EU is a very peculiar construct that, the more time passes, the more it makes its member countries to look and act like one. And all the countries in Europe are either part of the EU, aspiring to be part of it or close partners in one form or another (EEA, Schengen space).

And the narrative seems to be that Europe is more or less at the forefront of human and economical development and environmental consciousness, Whilst it is obviously subjected to various challenges at regional, country or country-bloc level, it is in Europe we encounter the countries that top the Human Development Index, some of the most developed economies in the world, the most advanced legislative framework in terms of protecting human rights and the most progressive environmental consciousness. The book only snapshots the state of sustainability, development and human rights in the countries analyzed and does not attempt an analysis or an explanation for this state, though I am sure there are plenty of academic papers on the subject.

There are a lot of interesting snippets in the book, obviously, a lot of policies that work in some countries which can be transplanted in others and a wide range of case studies with companies to be used either as examples or as partners.

For instance, Denmark is measuring a notion called 'power distance', defined as 'the extent to which the lower ranking individuals of a society accept and expect that power is distributed unequally'. Another interesting bit in Denmark is Specialisterne, 'the world's first IT company with an affirmative business model built around the special skills of people with Autistic Spectrum Disorder (ASD)'.

A very interesting case is Greenland, where the environmental conditions are clearly hostile and the entire state policy is steered towards growing its ~56.000 people past the subsistence threshold. Therefore Anne Mette Christiansen of Centre for CSR Denmark , the writer of the chapter on Greenland, is actually advocating FOR mining and exploitation fossil fuels. Not what one would expect from a supposed environmentalist, but this says a lot about what local context means.

And, for all the environmental talk, we can find from the book that 'solid fuels such as coal make up 81% of primary energy production in Poland.' Still a lot of work to do in the sustainability & responsibility field in some places, such as Nestle, which is given as an example of a responsible company despite a former CEO of declaring that access to water is not a basic human right. Do you want more? There is more. UBS is apparently another responsible company, even though it has maintained an organizational environment that produced people like Kweku Adoboli. Come on, Switzerland, get a grip!

So yeah, this is where we are. We have to take the good with the bad, I suppose, and the book only provides a state-of-the-art and not a blue print. The blue print needs to be created by all of us. I suggest we start by pretending 2016 never existed.

These Aren't the Champions

Tottenham Hotspurs - CSKA Moscova 3 - 1 (Alli '38 '77, Kane '45+1 - Dzagoev '33), Champions League 2016/17 Matchday 6, Wembley Arena, London, 2016-12-07

Wembley a parut o arena prea mare si prea maiestuoasa aseara pentru miza meciului din ultima etapa a fazei grupelor de Champions League de anul acesta, in care Tottenham Hotspurs i-au primit pe rusii de la CSKA Moscova intr-un meci in care miza era doar calificarea in Europa League de pe locul 3 al grupei.

Spurs au avut un parcurs relativ slab anul asta in ccompetitie, chiar si pentru standardele lor, iar infrangerea de acasa 0-1 cu Leverkusen insemna ca nu mai au nici macar sanse teoretice sa se califice in faza urmatoare. Iar pentru a se mentine pe locul 3 era suficient sa nu piarda. Si n-au pierdut, chiar daca oaspetii au fost primii care a deschis scorul, in minutul 33, dupa un contraatac din 3 pase la capatul caruia decarul Alan Dzagoev a trimis mingea pe langa Lloris.

Golul a venit impotriva cursului jocului, pentru ca Spurs au atacat din primul minut avand minim trei mari ocazii de gol in primul sfert de ora: Alli a indreptat cu capul o centrare putin pe langa poarta dupa 7 minute de joc, in timp ce Son si apoi Eriksen l-au luat la tinta pe portarul lui CSKA, Igor Akinfeev.

O infrangere unui adversar mai slab cotat, cu multe accidentari si probleme de vestiar ar fi fost rusinoasa si greu de digerat pentru cei 60 de mii de fani prezenti pe stadion, Numai ca Lilywhites au reusit sa egaleze dupa 5 minute printr-un lob spectaculos al lui Alli din marginea careului. Ambele goluri si-au avut originea in pozitii suspecte de off-side. N-a mai fost cazul cu al treilea gol, inscris in prelungirile primei reprize de  un Harry Kane nemarcat, caruia i-a revenit misiunea de a trimite in poarta goala o centrare inteligenta a lui Danny Rose, care a suntat intreaga aparare moscovita.

Chiar daca gazdele au intrat la pauza cu avantaj de un gol, povestea meciului ar fi putut fi cu totul alta daca sutul lui Georgi Milanov cu doua minute inainte de pauza ar fi reusit sa-l pacaleasca pe Lloris.

A doua repriza a aratat insa superioritatea fizica a londonezilor, care au continuat sa atace in acelasi ritm, dar cu mai mult calm si prin actiuni mai elaborate. De partea cealalta, oaspetii au inceput sa resimta ritmul meciului, iar contraatacurile s-au rarit si au devenit mai putin periculoase. De altfel, in repriza a doua nu avem de notat in dreptul moscovitilor decat o ocazie a lui Lacina Traore, care a receptionat o minge in careu, dar prea sus pentru a o putea indrepta eficient spre poarta. Tottenham in schimb a trecut de mai multe ori pe langa golul 3, Harry Kane ratand cel putin 3 mari ocazii de a inscrie. Kane a trebuit sa se multumeasca cu o pasa de gol pentru al treilea gol care a venit pana la urma in minutul 77, dar tot cu Dele Alli la finalizare, si ajutat usor de picioarul lui Akinfeev, care n-a reusit sa retina o minge sutata puternic de la aproximativ 8 metri. Dele Alli a fost de altfel omul meciului intr-o seara in care Pochettino a ales sa foloseasca cea mai buna formula pe care o are la dispozitie, cu doar 4 zile inaintea vizitei pe Old Trafford.

Dupa al treilea gol CSKA Moscova nu a parut sa mai ridice vreun fel de pretentii de a obtine ceva din acest meci, cu atat mai mult cu cat antrenorul Slutsky a trebuit sa scoata din teren titulari de baza pe fond de oboseala. In acest timp, Pochettino si-a permis luxul de a-i oferi 10 minute de fotbal in Champions League tanarului Josh Onomah, care l-a inlocuit pe Harry Kane in minutul 82.

Va fi, asadar, Europa League pentru Spurs, in timp ce CSKA Moscova paraseste competitiile europene si va avea nevoie de un nou antrenor, dupa ce clubul a anuntat ca intalnirea de pe Wembley a fost ultima in care Leonid Slutsky s-a aflat la carma echipei de pe locul 3 din Rusia.

Tragerea la sorti pentru saisprezecimile Europa League va avea loc luni la ora 11 CET la Nyon.